Prăbuşirea lumii vechi

Moromeţii (1987)r. Stere Gulea

Cosmosul tradiţional se descompune sub uzura timpului. Ilie Moromete, ipostaziat în erou cosmocrator, conştientizează resemnat drama propriei sale lumi, neputând fii decât martorul acestui proces regresiv. Într-o dimineaţă devreme, când totul e pătruns de o linişte stihială, Moromete şade în pridvorul casei şi se gândeşte; în mijlocul gospodăriei tronează salcâmul ca simbol al axei lumii. Somnul tuturor semnifică lipsa de viaţă a lumii tradiţionale, ce devine cu trecerea timpului doar o schelărie dezafectată fără pic de organicitate. Vacarmul stârnit de trezirea celorlalţi îl dislocă pe Moromete din contemplaţia sa tragică. Se duce să vorbească cu vecinul său Bălosu, care insistă ca el să taie salcâmul şi să i-l vândă. Spiritul practic al imanenţei încearcă să dizolve structura lumii teoretice care l-a precedat.

Fiul cel mic al lui Moromete, Niculae, este însărcinat să aibă în grijă oile familiei. El are o natură diferită de cea a fraţilor, lucru pus în lumină mai ales prin scena, de o frumuseţe deosebită, în care contemplă stihiile ascunse ale pădurii. Niculae, ca şi tatăl său, ştie să privească frumseţea mitică a lumii, fiind însă copil nu poate înţelege încă toată drama cosmosului. Contemplând pădurea, copilul caută un paradis pierdut care se camuflează din ce în ce mai mult în profan.

Nilă, Paraschiv şi Achim, cei trei fii mai mari ai lui Moromete, sunt figuri ale noii lumi, obsedaţi de bani şi de înavuţire. Moromete e străin de această lume, care îl agresează din exterior. Câştigul îi este o necesitate externă, nu o nevoie interioară aşa cum este în cazul celor trei care încep să îşi caute rostul lor, separat de interesul familiei. Ei văd partea, spre deosebire de el care vede întregul şi încearcă să împace simfonic toate elementele. Moromete are o perspectivă integratoare asupra realului şi se zbate să ţină împreună toate elementele. Mulţi ani s-a chinuit să păstreze pământul întreg şi familia mulţumită. Cosmosul are, pentru el, valoarea unei totalităţi organice şi continue. Violenţa intensă, cu care istoria agresează şi dizolvă Cosmosul, face imposibilă o renovatio absolută, astfel că Moromete nu poate decât să se resemneze observând degradarea acestuia.

Nilă, Paraschiv şi Achim au o perspectivă dezintegratoare asupra realului. Ei sunt individualităţi care şi-au dezvoltat autonomia lor de părţi, prin ruperea şi dezintegrarea structurilor care îi legau de întreg. Ei sunt artizanii istoriei care înlocuieşte structurile nemişcate cu dinamismul multiplului.

La un moment dat Moromete se uită prelung la salcâm, rememorând importanţa lui din vremuri apuse. Salcâmul nu-şi mai împlineşte rostul de multă vreme, de a lega cosmosul de transcendent, iar verticalitatea lui are acum un caracter pur inerţial, astfel că Moromete se hotărăşte să-l taie.

Niculae se uită trist la copacul doborât, aducându-şi aminte de momentele în care se juca cu alţi copii în jurul acestuia. El este nostalgicul unui paradis care nu se mai actualizează, precum şi a măreţiei mitice a copilăriei care s-a dus pentru totdeauna. Copiii dansau şi râdeau în jurul salcâmului, celebrând menirea sa ascensională. Pomul se prăbuşeşte la răsăritul soarelui, anunţând noua lume a omului practic ce trăieşte asumând complet istoria imanentă. Victor, fiul lui Bălosu a făcut facultate la oraş. Moromete îi reproşează că a deprins obiceiuri moderne, despre ce se cade şi ce nu se cade în viaţă şi în societate. Tânărul student a dobândit obiceiuri şi atitudini („după facultăţi”) străine oamenilor rurali, care îi pun în reflex individualitatea şi autonomia sa în raport cu datinile.

Nilă, Paraschiv şi Achim contestă autoritatea tatălui lor. Omul istoric neagă tot ceea ce îl precede, pentru a face loc mişcării sale autonome de a crea viitorul. Respectul tradiţiei şi al strămoşilor frânează mişcarea omului istoric care nu se defineşte prin cei ce l-au precedat, ci prin propriile sale acţiuni. Copiii continuă să respecte vechile obiceiuri, copilăria fiind epoca paradisiacă prin excelenţă. Inocenţa ludică a copilului îl păstrează încă în afara orizontului istoric.

Mai marii satului se strâng periodic la fierăria lui Iocan. Moromete le citeşte celorlalţi ştirile din ziare, după care fiecare îşi dă cu părerea despre politica ţării. În societăţile tradiţionale locul prelucrării metalelor avea o semnificaţie religioasă, deoarece însuşi actul prelucrării metalelor avea un caracter religios. Fierarul era un demiurg ce scotea materia amorfă din spaţiul teluric-infernal şi îi dădea o formă ce o integra în structura şi funcţionalitatea cosmică. În trecut orice comunitate de oameni se strângea în preajma unui loc sacru. Structurile mitologice satisfăceau şi funcţiunea socială a realului. Odată cu secularizarea cosmosului, multe locuri sacre au devenit locuri publice, cu valenţe social-politice. Fierăria lui Iocan e un astfel de loc, un fel de agora al satului, unde ţăranii fruntaşi se întâlnesc pentru a discuta despre problemele lumii şi a le înţelege. Miturile ca discursuri ce explică şi integrează realitatea au fost înlocuite cu ideologii politice ce încearcă să rezolve problemele sociale ale oamenilor.

Siliştea Gumeşti e parţial un Cosmos în descompunere, parţial un loc în care presiunea istoriei îşi face simţită prezenţa violentă a secularizării. Victor Bălosu, intrând în Mişcarea Legionară, a început să tulbure liniştea satului cu imperativul istoriei, al cărui sens ceilalţi ţărani nu îl înţeleg.

Moromete este hărţuit periodic de omul care vine să îi ceară datoria pe care o are la bancă, dar el tot amână restituirea banilor pentru că nu îi are. Cosmosul este înlănţuit de structurile economice şi politice ale istoriei care îl secătuiesc de vlagă. Moromete se aşează în faţa porţii, asaltat de gânduri. La un moment dat, soţia sa vine de la biserică: „Stai în drum şi nu vii la biserică”. Însă Moromete o ia peste picior. Între cei doi există deosebiri fundamentale legate de modul de raportare la lume şi viaţă. Femeia asumă anumite structuri mitologice fără funcţionalitate directă în imanenţă, care nu relevă problemele practice ale realităţii. Bărbatul care se duce la fierărie îşi orientează conştiinţa asupra unor structuri ideologice şi sociale care îi satisfac nevoia de a administra realul. Mai marii satului au o atitudine similară unui Cosmocrator ce dă seama de tot, pentru a păstra echilibrul Cosmosului.

Atmosfera filmului este pătrunsă de o presiune indeterminată ce pluteşte în aer, oamenii sunt nervoşi şi frustraţi, certându-se tot timpul. Istoria, prin structura ei economică violentă, a distrus liniştea şi siguranţa previzibilităţii care domina în lumea tradiţională. Istoria are calculul ei precis, străin indivizilor ce sunt prinşi în vârtejul acesteia, care încearcă cu disperare să înţeleagă ce se petrece cu ei.

Moromete îl bate bestial pe Paraschiv, incident ce marchează sciziunea definitivă în interiorul familiei. După aceasta Moromete îşi dă seama că nu mai poate face nimic, ducându-se în pădure ca să fumeze. El se refugiază pentru câteva momente în indeterminat ca să scape de presiunea propriei sale vieţi. Izolarea îl face să vadă problemele de la distanţă şi dintr-o perspectivă mult mai clară. Când se întoarce, Nilă şi cu Paraschiv plecaseră deja cu caii şi căruţa spre Bucureşti, urmându-l pe Achim ce plecase cu mult înainte.

Moromete face rost de o altă căruţă, şi se hotărăşte să-l ducă pe Niculae la şcoală. Dimineaţa devreme, luându-şi fiul, pornesc spre oraş. El şi-a schimbat deja perspectiva existenţială, dându-şi seama că nu mai poate rămâne izolat în cosmosul care se prăbuşeşte în jurul său, astfel că hotărăşte să dea o şansă istoriei. Trecând printr-o pădure învăluită de ceaţă, Moromete opreşte căruţa şi întreabă retoric: „Unde mergem noi, Niculae?”. Apoi pornesc din nou şi se pierd în ceaţă, pătrunzând astfel în indeterminatul istoriei care nu se mai repetă arhetipal, asumând noua lume care depăşeşte orizontul lumii tradiţionale.

(revista Verso nr. 48, 1-15 noiembrie 2008).

Anunțuri

1 comentariu

  1. alexandra said,

    Iulie 21, 2010 la 9:32 am

    Interesant. Ilie Moromete se afla pe o culme a vietii sale, gospodaria, cu toate datoriile , parea sa reziste, asigurand traiul zilnic al familiei si o parte cuviinvioasa fiecaruia dintre copii care va veni vremea asezarii la casa proprie. Prin urmare Ile se putea dedica marii sale placeri, cea a contemplarii spectacolului lumii si a convertirii lui in cuvant. Petrece mult timp stand si privind lumea ,fie ca si un partener de discutii, fie ca si un actor.EL se straduieste sa administreze gospodaria si sa asigure traiul familiei. De aceea el nu observa discordia mocnita intre copii lui proveniti din doua casatorii, cei trei copii aflandu-se aproape de varstra iesirii de sub tutela familiei. Ilie Moromete considera aceasta discordie trecatoare, vindecabila prin trecerea timpului, la fel ca plata datoriilor , mereu amanate, platite partialprin vinderea recoltei.Temeiul adanc al acestei convingerieste axioma rationalitatii lumii, in virtutea careia lucrurile trebuie sa se aseze in fagasul lor firesc. Eroul se vede constrans la cedari dureroase precum aceea a taierii salcamului din spatele gradinii, , situat pe proprietatea surorii sale Guica. Tudor Balosu, care se dovedeste deosebit de abil in negot si cumparase de la satenia aflati in dificultate destul pamant. Dorea nu numai salcamul ci si pamantul pe care crestea acest copac.Cum sustine Ilie Moromete, in discutia cu Nila , ca taie salcamul ” sugereaza, inconstienta lui Moromete, ca lumea in care traieste este pe cale de disparitie. Iar taierea salcamului reprezinta inceputul sfarsitului lumii vechi, si decaderea lui Moromete. …

    Sorry, dar trebuie sa fug. termin data viitoare


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: