Strigătele din adâncuri

The Silence of the Lambs (1991) r. Jonathan Demme

Clarice Starling, un personaj cu vocaţie de erou, se implică într-un caz complex de crimă în serie, ca un test iniţiatic, a cărui miză este instituţionalizarea vocaţiei ei eroice – transformarea ei în agent F.B.I. Partea cea mai grea e colaborarea cu psihopatul Hannibal Lecter.

Sanatoriul este Infernul pentru Clarice. Ea realizează un descensus ad inferior parcurgând un culoar întunecat cu celule ale unor nebuni „normali”, bizari, dar previzibili. Acest spaţiu tenebros e populat de diverse făpturi malefice, iar în mijlocul lor vieţuind stăpânul lor, cel mai rău dintre toţi, Hannibal Lecter. Acesta are o atitudine neîncadrabilă în vreun profil uman, având

apucături de animal, dar paradoxal, practicând şi activităţi profund spirituale. El încearcă să-i circumscrie spiritul lui Clarice în determinaţii psihologice cât mai înguste. Cu timpul, demonul arogant şi distant începe să o placă, ea nu este o fiinţă tipică, pentru că degajă o sinceritate inocentă, este autentică, nu un construct artificial, vanitos şi iluzoriu ca ceilalţi oameni. Fascinaţia în faţa autenticitatăţii angelice a lui Clarice scoate spiritul lui Hannibal din interioritatea pietrificată în care era izolat. Clarice începe să fie fascinată de acest monstru cu chip uman.

Lecter o ajută pe Clarice cu condiţia ca ea să-i dezvăluie intimitatea fiinţei sale. Ea îi vorbeşte despre un vis traumatizant din copilărie, despre nişte miei care ţipă în întuneric. Aceştia exprimă inocenţa spiritului ei, ce urlă înspăimântată văzând atâta răutate în lume, copleşind-o din toate părţile. Dacă cazul va fi rezolvat, mieii vor înceta să mai ţipe. Spiritul demonului Lecter, hrănindu-se cu trăirile şi gândurile intime ale lui Clarice, are acces la autenticitate, adică la Fiinţă.

Semnificaţia coconului moliei cap-de-mort, găsit în gura ultimei victime, este schimbarea, Bill vrând să-şi modifice natura, pentru că îşi urăşte actuala identitate. Acesta a devenit criminal după abuzuri sistematice, a fost refuzat de clinicile de schimbare de sex, ceea ce l-a adus pe culmile nebuniei. Bill se crede transsexual, dar nu este. El râvneşte la victimele sale feminine, dar nu le doreşte sexual, ci tânjeşte să fie identic cu ele, să aibă aceeaşi natură. Conştiinţa lui Bill este dominată de feminitatea sa arhetipală. Bill este feminin în interioritatea sufletească, dar corporalitatea continuă să îi fie masculină astfel că o resimte ca pe o temniţă, ce-l înconjoară din toate direcţiile. El a vrut să-şi modifice natura corporalităţii, dar spitalele au refuzat să îl opereze, astfel că fiinţa sa a rămas scindată în două, interioritatea fiind feminină iar exterioritatea masculină, scindare ce a dus la dezvoltarea unei psihoze tenebroase.

Bill jupuia femeile pe care le omora, pentru a-şi face un costum din pielea lor, încercând să-şi oculteze astfel, corporalitatea masculină, de care îi era ruşine. Se privea deseori în oglindă, ascunzându-şi organul genital între picioare. Bill se îmbracă în femeie croindu-şi un costum din pielea femeilor jupuite, încercând să îşi construiască un nou corp, care să se substituie celui masculin. Victimele erau sacrificate pe altarul noii sale feminităţi corporale. Încerca să imite şi urletele feminine ale victimelor, ca o eliberare a energiilor feminine captive în interiorul trupului de bărbat. Prezenţa căţelului drăgălaş în jurul său e o proiecţie a unui sâmbure de umanitate prizonieră în spatele groaznicei dihotomii a fiinţei sale.

Evadând, Hannibal şi-a pus pe faţă chipul jupuit al unui poliţist pe care l-a omorât. Înfăţişarea demonului se ocultează ascunzându-se sub o altă identitate. Hannibal se foloseşte de pielea altuia nu pentru a-şi modifica natura corporală, ci pentru a adopta o altă persona, chipul său tenebros ascunzându-se în spatele măştii ce exprimă funcţiunea de om al legii. Hannibal îşi ascunde statutul de fiinţă ce asumă o ilegitimitate absolută, în spatele măştii care este însuşi simbolul legitimităţii. Ilegitimitatea se camuflează în reprezentantul legii instituţionalizate.

Descoperirea lui Bill, confirmă vocaţia lui Clarice de eroină cu calităţi deosebite. Confruntarea cu el fiind iniţierea supremă pentru ea. Vizitându-l pe Lecter la sanatoriu, era apărată de gratiile şi pereţii celulelor, putând contempla haosul teluric fără ca acesta să poată acţiona asupra ei, mai mult decât o simplă fantasmă. Puterea acestuia de distrugere şi de dizolvare a oricărei ordini cosmice era oprită de determinaţiile sanatoriului.

Noul descensus ad inferior în pivniţa lui Bill e real din toate punctele de vedere. Clarice poate muri în orice moment, neavând nici o garanţie de protecţie. Pătrunzând într-un întuneric total, ochii ei nu mai pot distinge formele, haosul total indeterminat fiind o experienţă străină ei. Bill este adaptat acestei lumi abisale, având o natură analoagă ei. Clarice reuşeşte să-l împuşte, folosindu-şi doar simţul auditiv pentru a se ghida în întuneric. În acest spaţiu de unde orice logică a fost izgonită, instinctul este arma supremă de luptă.

Bill era o fiinţă dominată de pulsiunile telurice ale spiritului său, care i-au dezagregat conştiinţa. Acesta îşi ducea traiul în pivniţă, ieşind în lume doar pentru a face rost de noi victime. Nu mai avea contact cu lumea, spiritul său izolându-se total de ordinea lumii de afară. Corporalitatea sa îl obliga la un mod masculin de a se insera în real, ceea ce îi repugna. El se afla dincoace de Bine şi de Rău, conştiinţa sa fiind dominată total de pulsiunile abisale, liberul arbitru nu mai exista.

Hannibal Lecter, în schimb, era un spirit liber, aflându-se dincolo de Bine şi de Rău. El umblă liber prin lume nefiind dominat de nevoi tenebroase, este un vampir care priveşte soarele în ochi fără să se ardă. Conştiinţa lui este echilibrată, fiind dominată de raţiune, cu ajutorul căreia îşi domină pasiunile şi pulsiunile interioare. El domina haosul şi făpturile sale, dispunând liber de ele, cu ajutorul minţii sale ordonate. Ucidea, fiind autonom în faţa suferinţei victimei. Hannibal a renunţat la umanitatea sa păstrând din natura umană, pe de-o parte, numai ceea ce este bestial şi monstruos, iar pe de altă parte numai ceea ce este sublim şi profund spiritual. A devenit un fel de animal superior nonuman, practicând activităţi spirituale alese, dar săvârşind şi acte infiorătoare pentru umanitate. El era fascinat de echilibrul raţional al muzicii baroce, găsea o plăcere deosebită pictând peisaje frumoase sau se desfăta cu crime abominabile şi canibalism.

Spiritul său era autonom în faţa tuturor structurilor realului. Se putea mişca liber prin toate  nivelele nefiind prizonier al haosului ca ceilalţi nebuni ”normali”. Îşi domina pulsiunile printr-o conştiinţă echilibrată, simţindu-se autonom şi în faţa instanţelor superioare faţă de care nu simţea nici o presiune a vreunei legitimităţi morale. El a izgonit umanul din interiorul său.

Hannibal trăieşte relaxat în autonomia ontologică a propriei sale fiinţe, dar, cu toate acestea devine fascinat de spiritul lui Clarice, de autenticitatea intimităţii ei sufleteşti, de consistenţa ei interioară. Chiar dacă reuşeşte să-şi ajusteze natura umană, el nu poate scăpa de instinctul ontologic, de nevoia de Fiinţă, inerentă oricărui spirit uman.

Lecter o întreabă pe Clarice dacă mieii au încetat să mai ţipe. În ochii lui, ea şi-a câştigat demnitatea de-a exista în lume. Ceilalţi oameni nu merită să trăiască pentru că sunt aparenţe goale fără substanţă, nişte fiinţe stupide şi nesemnificative, el tratându-i ca pe nişte animale de consum. Lunga sa carieră de psihiatru l-a convins de inutilitatea şi inconsistenţa fiinţelor umane.

Monstrul cu faţă umană s-a pierdut în anonimatul unei ţări exotice, în care legea statală fiind slabă, îşi putea desfăşura nestingherit excesele monstruoase şi nonumane, autonomia sa demonică nefiind stingherită de structuri instituţionalizate şi represive ale instanţelor morale superioare. Astfel putea fi el însuşi un zeu, dispunând liber de creaturile insignifiante ce trăiesc în lume.

(revista Verso nr. 54-55, 1-28 februarie 2009).

Anunțuri

2 comentarii

  1. Lore said,

    Iulie 10, 2010 la 10:15 pm

    foarte misto surprinse ideile din film…wow

  2. alexandra said,

    August 22, 2010 la 1:17 pm

    interesant, trebuie mai intai sa vad filmul si apoi sa imi dau cu parerea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: