Portocala cu mecanism precis

A Clockwork Orange (1970)r. Stanley Kubrick

 Alexander DeLarge şi prietenii săi se desfătau bând lapte în lăptăria Korova, un local decadent. El este liderul carismatic al unui grup de huligani care devastează oraşul şi agresează oamenii în timpul nopţii. Ei simt o plăcere intensă producând durere. Răul pe care îl fac este gratuit, are un scop în sine. Nu bat oamenii pentru a le lua banii sau alte lucruri, ci doar pentru a provoca suferinţă. O fac pentru că pot şi pentru că le place. Suferinţa victimei este percepută pozitiv de agresori, ei percep realitatea inversată, răul şi suferinţa le produc o bucurie extatică prin care se simt cu adevărat împliniţi. Se percep pe ei înşişi ca nişte îngeri întorşi, toate faptele lor bestiale sunt percepute ca nişte acte cauzatoare de fericire şi bucurie.

Laptele pe care îl beau e prin excelenţă băutura copilului, astfel că lăptăria este pentru ei un regresus ad inferior, o reîntoarcere la stadiul embrionar, la inocenţa virtualităţii pure. Stadiul prenatal presupune o condiţie haotică indeterminată în care formele nu sunt fixate încă. De la acest stadiu haotic prenatal ei trec la un stadiu haotic orgiastic ce se desfăşoară în interiorul lumii, în plină determinare. Pe toate nivelurile realităţii fiinţa lor se păstrează în indeterminare, ei sunt liberi de orice limite ce i le-ar impune lumea. Comportamentul lor reprezintă o totală rupere de nivel faţă de normele etico-sociale ale societăţii. Ei zdrobesc aceste limite afirmându-şi libertatea totală. Existenţa în interiorul lumii contaminează fiecare fiinţă cu structurile sale formale. Purificarea periodică în lăptărie, ca loc paradisiac, îi păstreză curaţi de orice determinaţie ontologică şi morală a lumii. Lăptăria are un decor decadent cu decoruri erotice; este un loc al unei purităţi nonmorale, al unei inconştienţe absolute. Contaminarea cu formele lumii i-ar face să depăşească inocenţa lor inconştientă nonumană, şi astfel s-ar percepe pe ei înşişi aşa cum sunt în realitate, adică răi şi întunecaţi. Cea care ar vedea această imagine reală ar fi conştiinţa morală, care este o structură pe care ei nu o au. Lipsa acestei conştiinţe îi deresponsabilizează, ei sunt inocenţi, sunt dincolo de Bine şi de Rău, sunt Liberi. Ei încearcă să aducă în lume haosul indeterminat din teluricitatea maternă, astfel că pentru ei lumea asumată prin acte orgiastice nu presupune o rupere de nivel faţă de stadiul fetal de unde au plecat.

Ei înţeleg răul ca pe un act de libertate. Au ales să renunţe la responsabilitatea în faţa propriilor acte, au ales inconştienţa nocturnă a tenebrelor. Această inconştienţă nu este un dat iniţial ci un produs al alegerii, al liberului arbitru. Cele trei personaje nu sunt un rezultat al defectelor societăţii sau nişte fiinţe traumatizate de o istorie ce i-ar bântui din trecut, sunt sănătoşi şi liberi să aleagă.

Prezenţa părinţilor este singurul său contact normal cu societatea ce îl ajuta să subziste din punct de vedere material. Acest contact se face printr-o ipostază disimulată a personalităţii sale, în lipsa căreia s-ar crea o rupere de nivel ce ar compromite o astfel de legătură.

El ascultă tot timpul simfonia a 9-a a lui Beethoven, idolul său, ce avea o semnificaţie eshatologică. În Oda bucuriei Schiller vorbeşte despre înfrăţirea umanităţii în Dumnezeu, la sfârşitul istoriei, atunci când Paradisul va fi reinstaurat. Alex înţelegea această semnificaţie inversat, pentru el era vorba de dezbinare şi haos, de libertatea absolută a unui individ de a-i cotropi pe ceilalţi. O totalitate divină paradisiacă este înlocuită cu haosul tenebros al părţii ce îşi dezvoltă autonomia faţă de întreg, şi se ia pe sine ca principiu suprem, cotropind celelalte părţi, ce plutesc dezmembrate de întreg. Pentru Alex muzica lui Beethoven este un tribut adus libertăţii umane şi instinctelor sale tenebroase, exprimând măreţia omului în sinceritatea lui animalică.

El se simte ca un fel de profet al unui nou mod de a înţelege existenţa şi actele umane şi încearcă să le impună această revelaţie şi camarazilor săi, care nu văd lucrurile la o scară aşa de complexă ca el. Dorinţa lor de a profita material de pe urma actelor nocturne semnifică faptul că ei n-au putut să se elibereze total de determinaţiile societăţii, şi nu au ajuns încă la conştiinţa adevăratei libertăţi. Bunăstarea asigurată de bunurile materiale este minoră în comparaţie cu fericirea extatică a adevăratei libertăţi umane.

Când săvârşeşte faptele abominabile ascunse de întunericul nopţii el nu mai este Alexander DeLarge, cetăţean al societăţii, ci o fiinţă a tenebrelor ce nu are identitate socială.

Camarazii săi îl trădează, şi astfel e prins de poliţie. Aceştia neînţelegându-l cu adevărat i-au devenit ostili. Fiind înlănţuit cu forţa de determinaţiile societăţii, încearcă să disimuleze, după doi ani de detenţie începe să studieze Biblia şi cere ajutorul moral al preotului închiosorii. Îşi construieşte o personalitate exterioară prin care să poată comunica cu lumea şi astfel să poată supravieţui; fiinţa lui demonică este ocultată în interior şi ferită de determinaţiile limitative ale închisorii.

Alex aude de metoda Ludovico, prin care deţinuţii puteau fi reabilitaţi şi reintegraţi societăţii. Credea că astfel va fi din nou liber, şi devine primul cobai. Prin experimente repetate i-a fost asociată starea de rău psihic cu prezenţa violenţei. În timpul acestor experimente a fost pusă simfonia a 9-a a lui Beethoven ca decor sonor. Aceasta a fost o lovitură puternică pentru Alex care a început să asocieze simfonia cu starea de rău care i-a fost indusă. Astfel semnificaţia simfoniei se schimbă, se inversează. Alex începe să înţeleagă adevărata ei semnificaţie, incompatibilă cu natura sa demonică. De acum încolo dorinţei de a face rău îi va fi asociată neplăcerea fizică. Astfel Alex nu mai este stăpân pe propria sa fiinţă, răpindui-se liberal arbitru. El nu mai poate să aleagă şi este obligat să se supună programării mecanice ce i-a fost impusă din exterior. Devine uman fără voia lui, emană o umanitate falsă, ce nu radiază din interior ci îi este impusă din exterior.

Foştii săi camarazi au devenit poliţişti, s-au hotărât să-şi satisfacă pornirile animalice violente la adăpostul legii. Neputându-se elibera total de determinaţiile lumii, ca Alex, ei au realizat un compromis cu aceasta.

Alex îl reîntâlneşte pe Frank, o fostă victimă a sa, care, reamintindu-şi de el, îl închide în pod şi îl pune să asculte simfonia a 9-a de Beethoven. Podul este Paradisului în care acesta ascultă o muzică cu un mesaj eshatologic şi divin. Luminozitatea dumnezeiască cu care a fost agresat a fost insuportabilă pentru spiritul său demonic, astfel că acesta se aruncă pe geam – o încercare disperată de a se reîntoarce în tenebre. Demonul nu poate privi lumina în faţă căci îi aduce pierzania.

Ajuns la spital, după un timp îi apare în faţă o imagine de o violenţă şi un erotism sălbatic deosebit care îi retrezesc extazele demonice ale trecutului. În acel moment se „vindecase”.

Metoda Ludovico a încercat să îi modifice esenţa spirituală. I s-au impus din exterior nişte determinaţii forţate care l-au împiedicat să se manifeste liber, dar aceste determinaţii nu i-au modificat esenţa spirituală care a rămas demonică. Au reuşit doar să îi limiteze manifestarea spre exterior. Alex a devenit prizonierul propriei sale interiorităţi, ca într-o închisoare, care nu mai era în exterior, ca înainte, ci în interior.

Preotul închisorii a fost împotriva acestei metode: ”Când un om nu mai alege nu mai este om”. Îi transforma pe oameni în roboţi ce se supuneau mecanic reflexelor învăţate. Omul este bun doar dacă el alege să fie aşa. Mecanismul incastrat nu a reuşit să modifice esenţa demonică a lui Alex. Conştiinţa morală este un produs al interiorităţii, nu un efect al unor factori externi, sociali sau de alt tip, iar interioritatea vie a spiritului nu poate fi influenţată de factori mecanici, fără a se limita.

(revista Verso nr. 56-57, 1-31 martie 2009).

Anunțuri

1 comentariu

  1. fdsa said,

    Octombrie 18, 2012 la 5:27 pm

    excelent


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: