Derizoriul unei lumi

American Beauty (1999) r. Sam Mendes

Lester Burnhan este un cetăţean model al societăţii americane, îşi duce viaţa ca o piesă într-un angrenaj social, al cărui sens e străin propriei sale existenţe particulare, şi propriilor sale nevoi. Lester nu ştie care sunt nevoile sale pentru că el nu ştie cine este, identitatea pe care o are în lume îi este dată de societate, care are nevoie de el pentru a subzista şi a-şi confirma propria realitate şi propriul sens.

Viaţa lui şi a familiei sale curg din inerţia unor relaţii şi funcţiuni de mult îngheţate. O viaţă plină de premeditare şi clişeuri, legată de tipare prestabilite. Viaţa ca spontaneitate pură a dispărut, principiul ei nemaiaflându-se în experienţa interioară, ci în produse artificiale oferite de „glorioasa” societate americană.

Carolyn, soţia lui Lester, este o fiinţă superficială ce admiră echilibrul formal al realităţii. Grădina cu trandafiri, de care avea grijă, era lumea ei lipsită de viaţă, în care îşi proiecta sufletul fad şi derizoriu. Sufletul ei mort se mişca mecanic pe suprafaţa realităţii, asumînd nişte funcţiuni goale, neconştientizând lipsa Fiinţei.

Lester e scos din această letargie a nefiinţei, de prezenţa fantasmatică a colegei de şcoală a fiicei lor Jane. Angela era o tânără domnişoară ce încerca să epateze printr-o imagine de divă fatală, fragedă în tinereţea ei. În conştiinţa lui se deschide un spaţiu a unor trăiri ce scapă necesităţii lumii, ce i-a cenzurat până în acel moment libera exprimare a propriei interiorităţi. Lester începe să viseze, context în care viaţa sa îşi dezvoltă un sens diferit de cel pe care l-a avut până atunci. Angela l-a scos din sclavia funcţional-socială, şi l-a aruncat în lumea fantasmelor erotice, acolo unde viaţa este prezentă, iar suprafaţa plată este depăşită. Prin activitatea ritualică a sportului, vrea să-şi recupereze virilitatea unei tinereţi uitate şi de mult apuse, ca să-şi restaureze astfel bărbăţia în faţa unei lumi ce i-a castrat-o. Lester începe să conştientizeze, printr-o schimbare treptată a sistemului de referinţă faţă de lume, distincţia dintre fiinţa sa interioară, cu nevoile sale intrinseci, şi lumea exterioară, cu presiunile ei, ce impune conştiinţei propria perspectivă asupra realităţii.

Jane era  diferită, nu reuşea să-şi găsească locul în lume. Se simţea singură datorită lipsei de comunicare dintre oameni, şi a faptului că părinţii ei o tratau ca pe o simplă piesă în angrenajul familiei. Comunicarea cu prietena ei Angela se reducea la un nivel impersonal, fără implicaţii intime, era mai mult un simulacru, cauzat de contingenţa apropierii sociale.

Singurătatea ternă a lui Jane este conturbată de o apariţie ciudată şi atipică. Ricky, noul ei vecin, era un proscris faţă de această lume, adoptând o distanţă condescendentă şi sfidătoare faţă de ea. El o filmează periodic pe Jane, fiind fascinat de făptura ei deosebită. Chipul ei are adâncime, exprimă o realitate interioară deosebită şi distinctă de lumea exterioară, nu e o banală reflectare a unor realităţi sociale impersonale.

Ricky observă realitatea, îi sesizează adâncimea dincolo de funcţionalitatea ei aparentă. Camera lui de filmat e o poartă spre un alt nivel al realităţii la care ceilalţi nu au acces datorită miopiei existenţiale şi ontologice. Acest al doilea nivel al realităţii se camuflează în spatele primului nivel, pe care îl percep toţi. Realitatea este o prezenţă vie şi continuă pentru el, ce îl învăluie din toate părţile, umplând formalitatea goală pe care o văd ceilalţi.

Jane devine stresată de sinceritatea contemplativă a lui Ricky, de privirea lui iscoditoare, se simte privită într-un mod necunoscut ei până atunci. Ceilalalţi se uitau la ea privind dincolo de ea. Pentru prima dată eul ei intim intra în contact cu cineva asemenea ei, pentru prima dată cineva ştia de existenţa ei.

Camera de filmat era o modalitate prin care Ricky se apropia de ceea ce este autentic, de ceea ce nu se repetă, fiind unic şi ireductibil, neconsumabil într-o repetabilitate premeditată şi formală. Autenticitatea îl apropie de Fiinţă, vede ansamblul realului sesizând detalii care îl ajută să transceandă formalitatea ei goală. Filmarea unei pungi în vânt simbolizează, prin mişcarea ei, spontaneitatea pură a spiritul, ce e liber să contemple în voie substanţa realului, înţelegând frumuseţea feerică a prezenţei lui. „Lucrurile ascund viaţă în ele” îi spune lui Jane, „uneori e atîta frumuseţe pe lume, încât simt că nu o să mai suport şi inima o să-mi cedeze”. Pe Angela o ignoră total, văzând-o în antiteză cu Jane.

Lester se împrieteneşte cu Ricky, întâlnindu-se în spaţiul comun al încercărilor de a depăşi într-un mod sacrilegial lumea derizorie şi inutilă care îi înconjoară, şi într-o solidaritate a celor ce vor să fie din nou oameni. Ei restaurează valoarea a ceea ce înseamnă prietenie şi camaraderie. Lester îşi schimbă serviciul cu un altul, care e mai conform cu nevoile lui sufleteşti, dar în dezacord cu pretenţiile societăţii de la el.

Mama lui Ricky, fiind dominată de senilitate, s-a retras din lume dar şi din orizontul propriei sale conştiinţe, ea nu mai trăieşte nici pentru ceilalţi dar nici pentru propria ei existenţă, conştiinţa ei reactivându-se periodic într-un mod aleatoriu. Ea nu mai participă la propria sa viaţă, fiind doar un exponat straniu şi anacronic, al unui muzeu al fiinţelor ce au murit de mult, dar încă trăiesc din inerţia propriei lor biologii. Tatăl lui Ricky trăieşte într-o pivniţă a lumii, fiind hăituit neîncetat de demoni şi stihii abisale, devorându-i singurătatea înfiorătoare. Viaţa lui are adâncime, nu este plată şi prefabricată ca cea a lui Carolyn. E o adâncime ce îl face conştient, într-un mod tragic, de singurătatea sa şi de neputinţa de a o depăşi.

Lester nu observă banalitatea personalităţii Angelei, însă e fascinat de expresivitatea ei erotică, ce nu îi dă pace în orele târzii ale nopţii. Comportamentul ei, şi personalitatea pe care o induce în exterior, sunt prefabricate ce nu emană din fiinţa ei interioară. Ricky îi revelează lui Lester noi atitudini existenţiale, ajutându-l să scape de vechea lui viaţă. Se ceartă cu Carolyn: „lucrurile sunt mai importante pentru tine decât viaţa”. Carolyn era o femeie stresată de detaliile inutile ale lucrurilor, şi astfel ea nu avea acces la ansamblul vieţii, ce transcende aceste detalii. Toate acţiunile ei au un scop pur formal, de a conserva formalitatea perfectă şi echilibrul aparent şi derizoriu a lumii. Amantul ei, om de afaceri, era un reprezentant de seamă al lumii plate în care ea trăia; prezenţa lui îi confirmă obtuzitatea existenţială, şi o afundă şi mai adânc în autoiluzionare.

Când Lester află că Angela este virgină, toate fantasmele erotice, care îi subjugau conştiinţa, se dizolvă. Se trezeşte la realitate, dându-şi seama de imaturitatea pasiunii lui pentru un copil. Sufletul lui Angela s-a îmbrăcat cu o persona de vampă fatală pentru a disimula copilul inocent şi nesigur din interior, patetic dar încă autentic. Spiritul lui Carolyn nu mai ascunde nimic în spatele personei de femeie de carieră snoabă şi parvenită.

Tatăl lui Ricky se simte stăpân pe propria lui viaţă inutilă, doar dominându-şi într-un mod totalitar familia. Furia lui împotriva lui Ricky nu are ca motiv principal presupunerea că fiul său ar fi homosexual, ci faptul că Ricky şi cu Lester nu mai sunt nişte oameni singuri, ei sunt fericiţi, şi această fericire pune în relief singurătatea lui, care devine astfel şi mai îngrozitoare.

Lester se împacă cu propria lui viaţă, simţindu-şi sufletul liber de orice constrângere care ar vrea să-l omoare sau sa-l ciuntească existenţial. El moare fericit, împuşcat de tatăl lui Ricky, care nu putea suferi refuzul avansurilor lui, care l-au făcut să se simtă mai singur şi mai inutil ca oricând.

Cosmosul îşi dizolvă consistenţa, păstrându-şi un ireproşabil echilibru al formelor goale. În această lume, a cărui sens este propria ei subzistenţă, şi nu împlinirea spiritului uman, dizidenţa aparţine doar spiritelor cu vocaţie eroică.

(revista Verso nr. 63, 16-30 iunie 2009).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: