Cavalerii şoselelor

 Motocicliştii sunt tipuri umane aparte în lumea contemporană. Ei se diferenţiază de ceilalţi prin modurile diferite de a se insera în realitatea socială, şi mai ales prin felul în care îşi trăiesc viaţa. Aceştia asumă structuri simbolice analoage cavalerilor de odinioară. Motocicleta este marea mândrie a oricărui motociclist, felul cum arată, cât de nouă şi de performantă este, şi ce poate face, cu ea sunt elemente determinante. În vremurile de demult calul, armele şi armura îi dădeau cavalerului un statut special în cadrul societăţii tradiţionale. Motocicleta este un fel de cal mecanic, a cărui zgomote infernale emană o vitalitate marţială, ca un simbol sonor prin care motociclistul îşi arată virilitatea mitică celorlalţi.

Motocicliştii călătoresc în grupuri din loc în loc, confirmîndu-şi statutul de cavaleri războinici prin vestimentaţie sau prin muzica pe care o ascultă. Grupurile pe care le formează sunt asemănătoare confreriilor războinice, având norme şi perspective ce le dau o viziune specifică asupra realului. Ca să faci parte dintr-o astfel de confrerie trebuie să ai motor, la fel cum cavalerul are nevoie de cal pentru a se diferenţia de un simplu pedestraş, motorul fiind condiţia principală pentru a deveni membru. Spre deosebire de şoferii cuibăriţi în cabinele maşinilor, motocicliştii înfruntă vitejeşte intemperiile atmosferice, având şi o experienţă mai intensă a vitezei datorită frecării cu aerul. Acest lucru presupune şi o îmbrăcăminte adecvată, o armură care să îi apere de intemperii sau de accidente. Căştile, gecile de piele groase, ghetele sunt simboluri vestimentare reprezentative ale confreriei cavalerilor motociclişti. Gecile de piele erau, mai ales în anii ’80, un simbol vestimentar al virilităţii şi al prestigiului masculin.

Experienţa vitezei presupune trăiri şi senzaţii psihice specifice. Mulţi motociclişti, în timpul „călăritului” simt că „au răspunsuri la toate întrebările”, viteza dând un sentiment de extază interioară, spiritul simţind la nivelui corporalităţii un fel de plenitudine, înţeleasă ca spargere a limitelor propriei fiinţe. Viteza dezvoltă conştiinţa corporalităţii, şi implicit conştiinţa de sine, omul simţindu-se mai puternic şi mai bine inserat în real. Ei sunt dependenţi de mişcare, fiind cei mai puţin statici oameni. Confreriile lor au o funcţiune nomadică, călătorind din loc în loc, descoperind noi „ţinutiri” de cucerit sau de vizitat. Şoseaua este locul în care îşi trăiesc viaţa.

Cicliştii au unele structuri asemănătoare cavalerilor. Bicicleta nu are vitalitatea şi puterea zgomotoasă a motocicletei, fiind silenţioasă, şi mult mai puţin rapidă. Cicliştii sunt şi ei dependenţi de viteză, dar aceasta nu este experimentată la fel de intens. Aceştia poartă căşti, cotiere, genunchiere, amintind de armurile antichităţii. Şi ei se strâng în grupuri, prin care se disting de ceilalţi, dar care nu sunt la fel de stabile şi de bine conturate simbolic ca în cazul motocicliştilor.

Cursele de motoare sau de biciclete sunt un fel de turniruri, în care cavalerii îşi arată puterea şi iscusinţa războinică. Festivalurile sau târgurile pentru motociclişti sunt sărbători, care celebrează cavalerismul motoriştilor. Aceştia se întâlnesc periodic pentru a comunica, şi a se distra, în stilul lor propriu. Barurile cu tematică şi muzică specifică sunt locuri de întâlnire periodică pentru ei, aceste locuri având o consacrare simbolică, care rezonează cu imaginarul lor mental.

Imaginarul motocicliştilor este dominat, pe de-o parte, de fascinaţia produsă de experienţa extatică a vitezei, şi a mişcării în general, şi pe de altă parte, de fascinaţia în faţa mecanismelor tehnologice ale motoarelor, cu al lor zgomot oribil, ce năvăleşte parcă, din tenebre infernale. Aceste motoare respiră ca nişte organisme monstruoase, ţinute în frâu de cavalerii motociclişti, din a căror ţevi emană vibraţii spectaculoase, ce sunt senzaţii corporale ale experienţei fantasticului nocturn ce îl simte conştiinţa contemplând fascinată formele diverse pe care le îmbracă mecanismele tehnologice.

Zgomotul motoarelor emană şi energii marţiale ale puterii, la fel ca muzica rock pe care cavalerii şoselelor o preferă cu predilecţie. Aceste energii celebrează virilitatea eroică a războinicilor călăreţi. Forţa motoarelor amplifică masculinitatea motocicliştilor, extinzându-le corporalitatea, prin adăugarea maşinii la corpul natural, formând împreună un tot unitar în imaginarul lor. Prin zgomotul infernal al motoarelor îi sfidează pe Ceilalţi care se văd obligaţi să le suporte vacarmul mecanic, fiind martorii vehemenţei cu care aceştia îşi fac simţită prezenţa în lume.

 (revista Verso nr. 50-51, 1-31 decembrie 2008).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: