Drumul reîntoarcerii la sine

Fragii sălbatici (1957) (Smultronstallet) r: Ingmar Bergman

Isak Borg, un profesor bacteriolog bătrân, îşi analizează retrospectiv trecutul, simţindu-se copleşit de singurătatea vârstei târzii. Îşi aduce aminte că a renunţat, cu mult timp în urmă, la a mai dezvolta şi întreţine relaţii sociale, după ce şi-a dat seama că în raporturile intersubiective oamenii se critică reciproc, în loc să comunice cu adevărat. Intersubiectivitatea a devenit terenul concurenţei şi al conflictelor, create de oameni ce nu mai iau în seamă alteritatea, raportându-se doar la ei înşişi.

Borg are un vis simbolic. Se vede pe sine într-un oraş cu case în ruină şi străzi goale, unde s-a pierdut în timpul plimbării de dimineaţă. Vede un ceas fără ace, observă apoi un om, stând cu spatele, pe care întoarcându-l, vede că nu are ochi, după care acesta cade jos şi se descompune. Un dric tras de cai se apropie cu viteză, întrerupând liniştea, şi se împiedică de un stâlp datorită căruia îşi pierde o roată. Sicriul cade jos, şi în interiorul lui, Borg se vede pe sine mort. Borg cel mort îl trage pe cel viu spre sine cu putere, moment în care se trezeşte brusc. Visul îi revelează condiţia sa existenţială în amurgul vieţii. Izolarea de oameni şi lipsa comunicării cu ceilalţi l-au înstrăinat de el însuşi, apropiindu-l de neant. Singurătatea i-a pietrificat spiritul şi a devenit mai mult o umbră a ceea ce a fost cândva. Fiinţa sa umană sa întors în potenţialitate pentru că nu se mai actualizează în dialectica comunicării. Oraşul în ruină cu străzile goale reprezintă neantul, ceasul fără ace exprimă lipsa timpului, pentru că timpul vieţii sale s-a scurs datorită faptului că nu mai trăieşte cu adevărat, şi astfel nu mai durează. Neantul se află în afara timpului, şi în interiorul lui nici-o fiinţă nu se mişcă pentru că nu mai există. Profilul fără ochi care se descompune revelează lipsa vieţii. Lipsa ochilor reflectă impersonalitatea neantului, ca loc al lipsei oricărei prezenţe.

Apariţia dricului e singurul eveniment ce întrerupe liniştea totală a acestui spaţiu îngheţat ontologic. Borg cel din sicriu este epava umană care a devenit cel viu în prezent. Evenimentul cu dricul şi sicriul exprimă o dedublare a neantului, care iese din starea lui de nemişcare indeterminată pentru a-şi exprima propria natură printr-o altă modalitate, mai concretă şi mai dinamică, pentru a fi mai evident perceput de spiritul lui Borg. Neantul se înstrăinează de sine, pentru a-şi sublinia mai bine natura.

Profesorul a fost chemat la Lund, pentru a i se decerna un titlu onorific. Drumul va fi un pretext de a reflecta asupra propriei condiţii existenţiale. Marianne, soţia fiului său Evald, îl însoţeşte. Pe traseu, ea îi spune că e un om egoist şi crud în spatele aparenţei de maniere şi farmec, şi că nu-i pasă decât de el însuşi. Marianne e prima persoană cu care Borg are o discuţie serioasă, după mult timp de izolare autoimpusă. Ea fiind alteritatea ipostaziată într-o oglindă, în care profesorul îşi vede urâţenia interioară. El conştentizează mai bine condiţia în care se află.

Cei doi se opresc la casa de la ţară, casa copilăriei lui Borg. Profesorul pătrunde în grădina din faţa casei, aducându-şi aminte de „locul unde cresc fragii sălbatici”. Fragii sălbatici simbolizează timpul recuperat, în special cel al copilăriei, care era cel mai aproape de Fiinţă. Peisajul îl face să-şi rememoreze evenimente din trecutul îndepărtat. Lumea aceasta era vie, şi fără resentimente în faţa vieţii, având o inocenţă pe care el a pierdut-o demult. Profesorul hotărăşte să ia cu maşina un grup de tineri. Copilăria inocentă a visului e inlocuită cu infantilismul noilor cunoştinţe. Pentru Borg aceasta este o recuperare treptată a inocenţei trecutului, mai întâi experimentată la nivelul imaginarului şi apoi percepută în lumea reală. El recuperează treptat organicitatea trecutului, mai întâi la nivelul imaginarului şi apoi percepută în lumea reală. Profesorul se hrăneşte cu inocenţa copiilor, iar aceştia se lasă influenţaţi de maturitatea lui intelectuală, ceea ce le echilibrează avântul necontrolat al tinereţii. Structurile interioare ale profesorului se umpleau de viaţă, iar sentimentalismul haotic al tinerilor se determina prin structurile maturităţii. În această atmosferă Borg face o a doua călătorie, paralelă, spre sine însuşi, spre adevărata sa fiinţă pe care a pierdut-o de-a lungul vieţii. Un nou vis îi revelează faptul că toată cunoaşterea ştiinţifică, pe care a acumulat-o în toată cariera, nu l-a ajutat să se salveze ca om.

Deschizând ochii vede stoluri de păsări ce zboară prin pădure, eveniment ce anunţă mutaţii serioase în sufletul său. Borg, într-un alt vis, se vede pe sine dând un test ştiinţific de competenţă, pe care îl ratează după ce parcurge mai multe etape. Una dintre acestea este diagnosticarea unei femei, pe care o crede moartă, motiv pentru care ea râde de el. Viaţa se disimulează în faţa lui, miopia sa ontologică e influenţată de vechea condiţie maladivă, care încă îl influenţează.

Visele negative pe care le are sunt exorcizante. Drama lui interioară e proiectată în exterior şi devine cu timpul o alteritate în care nu se mai regăseşte, viaţa începând să curgă din nou în interiorul său. Cu cât îşi cunoaşte mai bine condiţia, cu atât aceasta e mai determinată, şi astfel mai controlabilă. Borg îşi revine din starea onirică. Visele au încercat să-i spună lucruri, pe care treaz fiind ar refuza să le asculte. Marianne începe să îi vorbească despre Evald, căruia i-a zis, cu câteva luni în urmă, că este însărcinată. Soţul ei a acuzat-o de egoism pentru că are dorinţa de a da viaţă şi de a o susţine. Marianne se îndreaptă către Fiinţă, un drum diferit faţă de cel pe care a păşit Evald, acelaşi cu al tatălui său. Marianne dezvoltă fiinţa vieţii creând în ordine biologică. Frustrarea lui Evald, ca conştientizare a faptului că a participat inconştient la această creaţie, îl face să-şi retragă şi mai mult contactul cu viaţa. El s-a simţit folosit pentru ceva ce îi contrazice drumul existenţial, acela de a muri încetul cu încetul ca om şi de a îmbrăţişa golul abisal. Marianne l-a părăsit a doua zi. Borg se arată impresionat de cele auzite, ceea ce înseamnă că condiţia lui nu mai este identică cu cea a lui Evald – transmutaţia interioară a inceput.

În timpul festivităţii de decernare a titlului onorific, în catedrala oraşului Lund, Borg şi-a dat seama de logica evenimentelor din acea zi, conştientizând că drumul parcurs cu maşina a fost o călătorie iniţiatică, în care şi-a resemnificat existenţa.

În ultimul său vis important s-a întors la casa copilăriei, unde se desparte definitiv de familia sa, lăsând-o trecutului. Pentru Isak Borg a trăi în interiorul lumii la întâlnirea cu Ceilalţi îl apropie de Fiinţă. Structura determinată a spiritului său, dezvoltată asumând lumea, îl salvează de Nefiinţă, întorcând astfel spatele morţii.

Evenimentele, prin care a trecut profesorul, pot fi sintetizate într-un proces dialectic. Primul moment începe cu conştientizarea propriei condiţii, şi experienţa neantului în care s-a prăbuşit. Conştiinţa dramatică a realităţii infernale relevă faptul că spiritul lui Borg n-a fost înghiţit cu totul de ea, această conştiinţă fiind dovada faptului că el încă mai face o distincţie între sine şi golul ontologic. Mai există determinaţii ale sinelui care n-au fost încă dizolvate, din care poate porni schimbarea.

Al doilea moment exprimă reîntoarcerea în trecut la condiţia inocenţei şi a vieţii asumate organic, condiţie ce se află în antiteză cu cea a prezentului. Acest drum către trecut este realizat în timpul călătoriei spre Lund. Borg scapă de prezentul tenebros, pierzându-se oniric în paradisul trecutului.

Al treilea moment, survenind la sfârşitul călătoriei, reprezintă sinteza dintre trecut şi prezent. Experienţa trecutului a transfigurat prezentul, dar nu printr-o adăugare nouă, ci prin retrezirea spiritului adormit. Prezentul s-a restaurat pe sine asumând trecutul, iar evenimentele sale exterioare s-au adăugat experienţelor onirice în drumul reîntoarcerii la sine.

(revista Verso nr. 49, 16-30 noiembrie 2008).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: