Elogiul masculinităţii

Fight Club (1999) r. David Fincher

   Personajul principal, care e şi naratorul (aşa îi vom şi spune în continuare), nu are nume, fiind un simbol universal al bărbatului banal şi nesemnificativ, trăind într-un oraş american oarecare. Privită de aproape, viaţa sa nu era dintre cele mai fericite, sentimentul de existenţă împlinită lipsea. Naratorul suferea, neînţelegând cauza dramei sale.

Cunoscându-l pe Bob, un fost culturist, care şi-a pierdut bărbăţia datorită steroizilor, îşi dă seama că renunţarea la orice fel de speranţe îi dă un sentiment de libertate. Speranţa îl ţine legat de determinaţiile lumii. Realizarea visurilor sale e dependentă de această lume, astfel că până

acum a asumat un mod existenţial impus de structurile ei. Încercarea obsesivă a lui Bob de a-şi construi o bărbăţie exterioară, formală, s-a născut dintr-o lipsă substanţială interioară.

Într-o viziune interioară, un pinguin, aflat într-o peşteră de gheaţă, îi zice: „Alunecă!”. Alunecarea este mişcarea liberă a propriei sale interiorităţi, care asumă hazardul vieţii, nemaiîncercând să controleze totul.

Întâlnirea cu Tyler Durden îi schimbă viaţa. Acesta avea o perspectivă distantă şi sfidătoare asupra societăţii. Pentru el toţi oamenii sunt nişte consumatori, victime colaterale ale obsesiei pentru modă, care le-a dezvoltat nevoi inutile. Cu timpul devii prizonierul acestor nevoi inutile. Omul trebuie să scape de limitaţiile absurde ale unei lumi care îl obligă să adopte un mod de a fi străin naturii sale. Tyler îl cheamă să locuiască cu el într-o casă dărăpănată, la periferia oraşului, retrăgându-se în afara ordinii cosmice, în spaţiul haotic al libertăţii fără limite. Bătaia fără motiv între ei devine un obicei. Naratorul observă că, după fiecare bătaie, viaţa de zi cu zi e trăită mult mai intens şi plenar. Se formează un club de bătaie discret la care participă şi alţii, o confrerie secretă dincolo de societate. Ei sunt o generaţie de bărbaţi efeminaţi, crescuţi de femei. Sensul clubului este să-i scape de acest blestem. Dezvoltarea bărbăţiei era frânată de chingile cenzuratoare ale maternităţii şi de propria lor anemie interioară. Membrii clubului au început să-i vadă pe culturişti ca pe nişte constructe artificiale, fără substanţă organică.

Tyler îl învaţă să suporte durerea. Dramatismul vieţii trebuie asumat până la capăt: „Doar după ce pierzi totul eşti liber să faci ce vrei”.

În ochii membrilor mai tineri ai clubului Tyler era fondatorul legendar al unei confrerii mitice de războinici. El era războinicul suprem, salvatorul mitic al bărbăţiei. Cei care continuau să îngroaşe rândurile sclaviei sociale, trădându-şi propria bărbăţie, erau numiţi „sclavi cu gulere albe”.

Proprietarii mafioţi ai pivniţei, în care clubul îşi desfăşura activitatea, îl bat pe Tyler, însă se îngrozesc de atitudinea lui sfidătoare dusă la extrem. Războinicii prinşi în determinaţiile societăţii, oricât de puternici şi de duri ar fi, sunt limitaţi de ordinea acestei lumi, astfel că nu pot face faţă tenebrelor dezlănţuite ale haosului, care se manifestă dincolo de orice logică instauratoare de limită. Oamenii care trăiesc în interiorul societăţii şi îi asumă limitele au o spaimă teribilă de spontaneitate şi de responsabilitatea asumării hazardului, lucru revelat de tema ce le-a dat-o Tyler tuturor, de-a se bate fiecare cu un străin.

Omul lumii de azi îşi reneagă propria natură, adoptând nişte determinaţii străine nevoilor sale interioare. El devine doar o piesă în angrenajul societăţii, pierzând demnitatea autenticităţii. Nu mai are puterea sau curajul să modifice lumea exterioară, în aşa fel încât să devină conformă cu nevoile naturii sale interioare.

Se formează o confrerie permanentă cu sediul în casa celor doi. Până atunci întâlnirile clubului erau temporare, membrii nefiind rupţi total de societate. Acum ei au părăsit lumea ordinii definitiv. Se formează o structură socială în afara societăţii ce are alt principiu de existenţă decât vechea lume. Lumea haosului se contaminează de determinaţii structurale pentru a-şi potenţa influenţa dizolvantă ce o are asupra lumii ordonate. Influenţa anarhică asupra cosmosului devine sistematizată: „Proiectul Haos”. În „proiectul Haos” nimeni nu mai are nume, toţi lucrează ca un singur organism. Ei fiind o confrerie de eroi, structura universală a eroului mitic le-a dizolvat individualităţile, transformându-i în realităţi arhetipale impersonale. Arhetipurile marţiale au început să le cenzureze mişcarea liberă, şi discernământul conştiinţei individuale. Clubul începe să-şi deschidă filiale în multe alte oraşe. Proiectul Haos începe să ia amploare.

Odată cu moartea primului membru, naratorul îşi dă seama că situaţia devine periculoasă. Conştientizează, cu stupoare, că el este Tyler Durden. Conştiinţa lui sa segmentat în două, fără ca conştiinţa „mamă” să afle de naşterea celei de-a doua. Tyler Durden este masculinitatea accesată din straturile abisale ale fiinţei sale, şi manifestată ca un alterego, ca un altcineva care exista ca o fiinţă separată doar pentru el, nu şi pentru ceilalţi. Doar el îl vedea pe Tyler, pentru ceilalţi exista doar naratorul. Ipostaziat în Tyler, şi-a aruncat în aer propriul apartament care îl lega spaţial de vechea lume. Acesta este şi un act agresiv al masculinităţii faţă de vechiul eu de care s-a desprins. Casa dărăpănată este un loc adecvat noii modificări în fiinţa naratorului. Consistenţa iniţială, efeminată a spiritului său era incompatibilă cu o asumare frontală şi plenară a masculinităţii. Contactul direct cu energiile abisale ale masculinităţii ar fi fost greu de suportat pentru o conştiinţă determinată şi prinsă total în structurile lumii cosmice. Acest contact trebuia să fie progresiv, conştiinţa contemplându-şi de la distanţă măreţia propriei sale masculinităţi eroice, care este un fenomen care scapă determinării cu categoriile morale de bine şi rău. Lipsa ei implică o carenţă a vitalităţii spiritului, care este frustrat că nu are puterea să ajusteze lumea exterioară în aşa fel încât să devină conformă cu natura sa interioară, şi astfel să-l împlinească existenţial. Prezenţa ei totală poate copleşi conştiinţa astfel că ea îşi pierde controlul asupra propriilor acţiuni. Masculinitatea este un mijloc prin care conştiinţa foloseşte energiile necesare pentru a se insera în real şi al domina. Când devine scop, masculinitatea dezagreghează ordinea conştiinţei, şi aduce haosul în lumea exterioară. Naratorul şi-a dat seama de identitatea lui cu Durden, atunci când conştiinţa sa, ieşită parcă dintr-un somn adânc, a perceput lipsa de discernământ a acţiunilor la care lua parte. Eul devine din nou suveran, ieşind de sub dominaţia masculinităţii sale autonome.

Naratorul începe să conştientizeze amploarea Proiectului Haos, al cărui scop era să distrugă din temelii lumea cea veche. Descoperă că membrii proiectului, recrutaţi din toate straturile societăţii, au pus bombe în anumite clădiri, a căror explozie ar duce la colapsul structurilor economice ale cosmosului. Încercând să dezamorseze una din bombe, Tyler reapare şi ripostează violent. Durden începe să preia structuri din mentalul lui. El încearcă să-şi dezvolte din nou autonomia după ce naratorul a devenit conştient de inexistenţa distincţiei ontologice dintre ei. Masculinitatea, având un principiu autonom de mişcare, încearcă să distrugă Eul central care vrea să-i dizolve autonomia. Naratorul începe să perceapă irealitatea lui Durden, dar nu poate scăpa de această fantasmă care este proiecţia în exterior a masculinităţii sale autonome. Neputând anula voinţa autonomă a lui Durden, se împuşcă ca o ultimă soluţie disperată. Durden dispare, el supravieţuind însă, ca printr-o minune.

Conştiinţa şi-a dezvoltat dialectic o antiteză faţă de anemia sa masculină. Prin împuşcare, această masculinitate autonomă se întoarce sintetic în conştiinţă, care o limitează prin determinaţiile ei ordonate. Naratorul se scoală ca dintr-un vis iniţiatic. El este acum o fiinţă completă şi echilibrată, dar nemaiputând opri cataclismul exploziilor.

(revista Verso nr. 52-53, 1-31 ianuarie 2009).

Anunțuri

2 comentarii

  1. Albu Mircea said,

    Aprilie 10, 2011 la 2:30 pm

    Salutari.
    Din partea unui fan al curentului Fight Club, cred ca este cea mai buna cronica despre film pe care am citit-o.
    Cu stima,
    Mircea

  2. p said,

    Ianuarie 17, 2013 la 3:57 am

    De ce „tenebre dezlănţuite ale haosului” in Fight C.? Ale revoltei eventual! „Haosul” incepe, intr-adevar, insa doar nominal, in „Project Mayhem”. Pentru mine insa inceputul asta marcheaza si pragul inspre absurd si o anumita subminare a oricaror substraturi substantiale ale filmului. E ca si cand cineva si-ar fi dat seama ca un continut prea tare risca sa se nasca si a decis ca e cazul ca filmul sa-si dea totusi cu dreptul in stangul pe jumatate. E suficient sa te gandesti la „proiectul haos” – ce cacat poate fi si asta? Parca-i ceva banc despre titlul unui episod din Batman, sau ceva ruda de strutzo-camila. Si apoi tipul „simpatic” si slab devine „bun” si totusi nu vrea sa faca prea mari, sau fatale pagube formei societatii de care e revoltat (?!) De ce? Nu se stie, la intrebarea asta, pe care i-o pune alter-egoul, nu raspunde. O prostie. Mare pacat. Filmul ar fi putut mai mult. Noroc cu sfarsitul. Insa din ceva cu sens, preludiul absurd il transforma intr-un gest de pankisti. Iar plecand tocmai de la acest aspect critic, al unui soi de vagabondism fascistoid, mesajul filmului poate fi citit intr-adevar in sensul unei „examinari a fascismului european”, conform interpretarii lui von Dassanowsky. Ce sa-i faci, altfel ar fi promovat prea mult curaj si s-ar fi potrivit prea bine cu vremea crizei financiare, ce urma sa intervina la 8 ani dupa lansarea filmului. Banuiala mea este ca nu regizorului trebuie atribuite punctele forte ale acestei lucrari artistice.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: