Obsesiile lui Edward şi fantasmele lui Bela

Ed Wood (1994) r. Tim Burton

Edward D. Wood, personaj atipic în peisajul cinematografiei americane, cu toate că lipsit de talent, a reuşit să rămână în memoria cinefililor datorită aurei de bizarerie si lipsă de sens cu care sunt invăluite destinul şi opera sa.

De tânăr ştia care este drumul său in viaţă, conştientizare dezvoltată, nu ca o chemare interioară, ci ca un capriciu obsesiv. A început prin a fi om de teatru, punând în scenă spectacole inutile şi fără valoare, fără succes la public. Visa să facă film, fiind fascinat de personalitatea titanică a lui Orson Welles, care era modelul său absolut. Se raportează tot timpul la el: „Orson Welles avea 25 de ani când a făcut Citizen Kane, eu am 30”. Încearcă, şi reuşeşte, să intre în lumea filmelor de serie B de unde nu va evolua niciodată.

Unul din evenimentele importante ale vieţii lui se petrece când îl cunoaşte pe Béla Lugosi, celebrul interpret al primului film Dracula, regizat de Tod Browning in 1931. Fascinaţia lui Edward faţă de Béla era diferită de cea faţă de Orson Welles. Welles era un model instrumental, era imaginea ideală pe care Edward o avea despre sine şi funcţiunea sa în lume, şi pe care a încercat zadarnic să o actualizeze. Béla era actorul său preferat, personalitatea fantastică ce i-a marcat copilăria. Béla trebuia să fie actorul ideal care să joace în filmele sale, elementul care să încununeze opera sa măreaţă. Edward nu este în stare să vadă lumea aşa cum este ea, el trăieşte într-o lume ideală ce l-a rupt schizofrenic de realitate. Vede lumea cum ar trebui să fie conform capriciilor sale obsesive şi nu în obiectivitatea ei tragică.

Béla Lugosi a devenit un bătrân dificil şi ramolit, care nu mai joacă în filme de ani de zile, şi nu mai are nici un alt sens în lume decât nostalgia propriei sale glorii apuse. Bătrânul actor se agaţă de Edward ca de o salvare din infernul existenţial ce îl înconjoară, văzând în el o tânără speranţă hollywoodiană. Miopia axiologică a lui Edward este dublată de cea a lui Béla, care, nemaiputând suporta realitatea tragică a propriei vieţi, care se prăvălea încetul cu încetul, în neant, spera iluzoriu la o renaştere a gloriei sale de demult. Pe de altă parte Béla a devenit prizonierul propriului său rol de vampir din filmul lui Browning, rămânând fascinat de această poveste tenebroasă. Jucând rolul vampirului întreaga sa viaţă, personalitatea rolului jucat devine la fel de intens prezentă în conştiinţa sa ca şi propria personalitate. Pe de-o parte, personalitatea vampirului era fascinantă, pe de altă parte, propria sa individualitate nu avea ce să îi ofere ca să se aproprie de o experienţă mai plenară a propriei sale vieţi. Doar interpretându-l pe Dracula s-a simţit cu adevărat împlinit în existenţa sa, până atunci mai mult sau mai puţin nesemnificativă. Astfel că persona sa îşi dezvoltă autonomia în faţa voinţei eului ca un fel de complex. Funcţiunea lui Béla Lugosi în lume era cea de actor, ca funcţiune universală. Jucând întreaga viaţă roluri de vampir, această modalitate particulară a personei epuizează funcţiunea universală, fiind percepute ca identice în conştiinţa sa. Individualitatea sa de non-actor era dominată de rolul vampirului, care astfel îi controla mare parte din viaţă şi din fantasmele interioare. Trăia, în mare parte a timpului, în paradisuri artificiale, drogându-se cu morfină. Cu toate acestea individualitatea sa nu s-a dizolvat, păstrându-şi o minimă autonomie, rezistând fascinaţiei de a se dezagrega cu totul în faţa fantasmei arhetipale telurice.

În noaptea de Halloween, Béla se distrează speriind copiii ce umblă costumaţi, din uşă în uşă. Unul dintre ei nu se sperie de bătrânul vampir, în schimb e îngrozit de dinţii falşi ai lui Edward. Copilul, în inocenţa sa, nu e miop. Béla încerca să fie altceva, nemaiimpresionând, în schimb, tânărul regizor era un ciudat de-a dreptul bizar, în realitate.

Edward se foloseşte de celebritatea bătrânului său prieten ca să găsească finanţări pentru filmele sale derizorii. Face un transfer de realitate axiologică cu care se înconjoară ascunzând vidul propriei fiinţe.

Problema principală a lui Edward era că el dorea să ajungă un mare geniu prin încordarea propriei sale voinţe, şi doar prin acţiunea de a face filme pur şi simplu. Geniul presupune contemplaţie şi interiorizare a realităţii, pentru a crea din sânul realului capodopera. Genialitatea este o stare ce transcende simpla încordare voluntară a voinţei. Spiritul lui Edward nu poate depăşii suprafaţa plată a factualităţii mecanice. Pentru el tot ce contează e să faci filmul, nu şi cum îl faci. El nu era conştient de calitatea acţiunilor sale, ci doar că acestea se desfăşurau. El se mişca mecanic către măreţul scop al propriei desăvârşiri, era un om al faptei, un muncitor plin de zel al lumii filmului. Valoarea era o categorie ce lipsea conştiinţei lui. În inocenţa propriului demers el nu avea simţul ridicolului: „Nu vreau decât să spun poveşti, lucruri care m-i se par interesante”.

El era fascinat de formalitatea lucrurilor, neputând pătrunde în adâncimea lor. Ceea ce îl încânta la Orson Welles era persona sa de geniu strălucitor, şi nu opera sa, ce i-a construit acest soclu glorios. Citizen Kane era un film mare, în primul rând pentru că societatea îl considera aşa, şi nu pentru că Edward şi-ar fi dat seama de acest lucru vizionându-l. El aprecia lucrurile în funcţie de cum erau etichetate, şi de felul cum se raporta societatea la ele.

Béla e impresionat de cantitatea de cadre pe care Edward le filmează într-o zi, imaginându-şi că el ar fi un tânăr mare talent. Béla devine anacronic, nu mai are flexibilitatea necesară de a se manifesta pe scenă. Bătrânul vampir trece prin momente din ce în ce mai grele datorită situaţiei materiale, dar şi din cauza singurătăţii sfâşietoare, într-o lume în care nimeni nu-l mai înţelegea: „Eu nu am casă”. Ed e alături de el până la capăt, încercând să îl iluzioneze cu zâmbetul său fals, rupt de realitate. Fiecare trăia în paradisul său artificial, doar că cel al lui Béla se întuneca ireversibil.

Dolores Fuller îl părăseşte pe Ed, dându-şi seama de inutilitatea vieţii şi realizărilor sale. Oamenii de care el se înconjura erau miopi ca şi el, neînţelegând dimensiunea calitativă a realităţii, fiind oameni ai acţiunii şi nu ai contemplării.

„Filmul se va face, e tot ce contează” spune Edward la un moment dat. Desăvârşirea procesului mecanic de a face filmul îi satisfăcea un sentiment al unei plenitudini interioare efemere, un analog nesemnificativ al extazului geniului ce plămădeşte opera extrăgând-o din adâncurile realului. Conştiinţa sa se identifica cu acţiunea de a face un film, el contempla fascinat acest proces de realizare al filmului, în care îşi oglindea propria măreţie artistică. El nu putea vedea dincolo de acest proces, nu percepea semnificaţia filmului, transcendentă acestui proces.

„În filme nu contează detaliile, ci imaginea de ansamblu” îi dă replica unui producător care nu era mulţumit de munca sa. Pentru el Ideea de film ce emana din procesul realizării filmului, şi din ansamblul materialului realizat, era mai importantă decât valoarea artistică ce reieşea din calitatea tuturor detaliilor subsumate.

Într-un moment deznădăjduit îl întâlneşte pe Orson Welles într-un bar. Acesta îl încurajează să-şi urmeze idealurile. Edward se simte transfigurat de această întâlnire. Stând de vorbă cu idolul său, şi dând mâna cu el, simte că s-a realizat un transfer de valoare. Se simte egalul lui Orson, pentru că a stat alături de el.

Cu trecerea timpului succesul mult aşteptat e tot mai departe, Edward căzând în patima beţiei, încercând să fie din ce în ce mai puţin conştient de un destin în care se regăseşte din ce în ce mai puţin. El se pierde în paradisuri artificiale ca bătrânul său prieten Béla, amândoi părăsind lumea asta mai devreme decât le hărăzise moartea plecarea.

Zâmbetul fals al lui Ed Wood exprimă o încercare forţată de a deveni ceva ce rămâne întotdeauna transcendent acestei încercări, adică condiţia de geniu.

(revista Verso nr. 61-62, 16 mai-15 iunie 2009).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: