Moartea lui Michael – Despre structurile arhetipale ale lumii spectacolului

Moartea unui idol produce întotdeauna un cataclism în imaginarul fanilor. Cu cât reprezentările idolului sunt mai intens prezente în conştiinţa lor, cu atât mai mare este impactul emoţional al morţii lui. Raportul afectiv şi imaginar, ce se desfăşoară între fan şi idol, are o structură analoagă raportului devoţional ce există între credincios şi zeul său. Între credincios şi Divinitate avem un raport transcendent, în care credinciosul îşi focalizează conştiinţa asupra Fiinţei sacre a zeului. Acest proces îl elevează din punct de vedere ontologic. Odată cu secularizarea lumii şi implicit a imaginarului uman, dimensiunea transcendent-verticală a relaţiei

de devoţiune cu Fiinţa Supremă s-a estompat încetul cu încetul, conştiinţa direcţionându-se către realităţi din ce în ce mai dinamice şi mai concrete. Intensitatea spectacolului orizontal al vieţii a luat locul adâncimii substanţiale a realului. Raportul transcendent-vertical este înlocuit cu unul transgresiv-orizontal, zeii sunt înlocuiţi cu fiinţe intramundane, care depăşesc normalitatea naturii prin valori mai ales cantitative. Zeii sau eroii lumii contemporane sunt actorii, cântăreţii sau sportivii celebri, într-un cuvânt vedetele.

Raportul pe care fanii îl au cu vedetele preferate este destul de eterogen ca semnificaţie. Acestea sunt pe de-o parte nişte modele asemănătoare eroilor din vechime, a căror viaţă avea o valoare arhetipală, iar imitarea acţiunilor acestor eroi prin diverse ritualuri îi dădea acces la Fiinţă practicantului, făcându-l să-şi depăşească banalitatea propriei individualităţi nesemnificative. Fanii vor să fie ca idolii lor, vor să afle totul despre viaţa lor, pentru a-i imita şi a se identifica cu ei cât mai intens. Unii visează să devină mari cântăreţi sau actori, la fel ca modelele lor.

Pe de altă parte, bârfele despre vedete sunt o formă de divertisment deosebită, cu cât descoperă mai multe fapte negative despre ele omul comun le simte mai umane şi mai aproape de imperfecţiunea şi banalitatea lor. Coborârea vedetelor în stradă, şi împroşcarea lor cu noroi, satisface vanitatea oamenilor nesemnificativi.

În al treilea rând, celebrităţile sunt nişte zeităţi adorate pentru măreţia „sacră” a vieţii şi activităţii lor în lumea spectacolului. Starul pop este o fiinţă idolatrizată ca o zeitate, a cărei prezenţă umple lumea noastră secularizată cu vrajă şi farmec. Prezenţa fabuloasă a starului umple un gol în adâncul sufletului omului comun, care se simte singur şi pierdut într-o lume ce şi-a pierdut transcendenţa de mult.

Într-o lume fără Dumnezeu, unii oameni devin zei pentru alţi oameni, pe care îi depăşesc într-un mod transgresiv, sfâşiind banalitatea ternă a cotidianului. Nevoia de devoţiune şi de adoraţie, intrinsecă spiritului uman, vagabondează prin lume, după ce şi-a pierdut adevăratul sens vertical. Imaginarul, şi implicit vieţile fanilor se desfăşoară în jurul vieţii şi activităţii celebrităţilor, acest lucru dându-le sens. Nemaiavând acces la realităţi ce depăşesc lumea de aici, conştiinţa contemporană îşi focalizează atenţia pe realităţile intramundane ce au o aparenţă de transmundaneitate, mai ales datorită intensităţii emoţionale experimentate în prezenţa copleşitoare a acestor titani ai imanenţei.

Idolul este un obiect care se mediază pe sine prin excelenţă, se autoexprimă, caracteristica sa principală nu este medierea unei alte realităţi distincte de el. Cu cât un obiect sau o fiinţă mediază mai intens o realitate ce este diferită de el, cu atât mai puţin merită numele de idol. Starul pop se mediază pe sine, el se exprimă scenic ca o prezenţă fabuloasă, menirea sa de a-şi media muzica se adaugă sintetic ca o realitate secundară (acest lucru este valabil mai ales în cazul marilor vedete pop intens mediatizate). În cazul genurilor de muzică contemporană mai puţin facile, cum este cazul muzicii rock – mai ales cea din ultimele două decenii, mai semnificativă din punct de vedere componistic, şi astfel mai puţin mediatizată – sau jazz, dimensiunea idolatră se poate estompa până la dispariţie, muzicianul rămânând doar un mediator sau un vehicol prin care se exprimă muzica sa.

Factorul cel mai important, care duce la dezvoltarea fenomenului de idolatrie în societatea contemporană, este mediatizarea. Starul contemporan îşi construieşte fiinţa în conştiinţa fanilor nu neapărat având ca bază criterii axiologice, ci mai ales datorită prezenţei intense şi familiarizarea cu imaginarul omului comun. Prezenţa continuă în conştiinţa fanilor a imaginilor şi a gîndurilor legate de persoana idolului pot face ca prezenţa ulterioară „în carne şi oase” a fantasmei dorite să fie copleşitoare, ca o analogie profană a unei hierofanii, lucru ce poate duce la psihoze în masă, mulţimi dezlănţuite, plânsete şi leşinuri dramatice.

Moartea unui star pop poate produce un cataclism planetar în imaginarul fanilor, dacă mediatizarea a reuşit să îl impună dinainte în conştiinţa globală. Tragedia morţii sale produce, pe de-o parte o modificare a consistenţei ontologice a fantasmei idolatre, ea nemaiavându-şi obiectul în această lume ci dincolo, astfel că raportul de devoţiune transgresiv-orizontală faţă de idol îşi modifică aparenţa poleindu-se cu o iluzorie dimensiune transcendent-verticală. Starul intră astfel în legendă aşa cum s-a întâmplat şi cu eroii din vechime, timpul în care el a activat ca artist devenind o epocă paradisiacă, pe care fanii o rememorează nostalgic.

Concertul este o analogie (doar din punct de vedere formal) a unei liturghii religioase, scena fiind altarul pe care starul îşi exprimă propria măreţie efemeră, deasupra capetelor spectatorilor înnebuniţi. Preotul este doar un simplu mediator al sacrului în timpul unei slujbe religioase, el nu perturbă acest proces de mediere prin prezenţa propriei individualităţi profane, care se estompează în prezenţa sacrului. Starul pop se exprimă pe sine şi în al doilea rând muzica sa. În cazul starului rock putem observa un accent mai greu pus pe muzică. Concertul presupune o experienţă emoţională destul de intensă din punct de vedere cantitativ, ce îl scoate pe omul comun din timpul şi spaţiul cotidian banal.

În prezenţa reală a starului, fanul simte nevoia de a-l atinge, de a fi cu el, chiar de a-l devora într-un acces de nebunie pasională, ca o analogie palidă şi ştearsă cu ceremoniile vechilor mistere în care se devorau ritualic zeii. Subiectul idolatriei se simte astfel mai aproape de fiinţă, dar într-un mod degradat şi derizoriu. În cazul idolatriei erotice, acesta simte nevoia să posede obiectul pasiunii sale obsesive. Apar astfel cazuri de hărţuire şi presiune psihologică cărora nu toate vedetele le pot face faţă, nu toţi au vocaţie de „zei” ca să reziste acestui fenomen dramatic de canibalizare.

Hollywoodul este muntele Olimp al lumii contemporane, populat cu celebrităţi fabuloase, care coboară rar din luxoasele cartiere pe care le locuiesc, departe de ochii oamenilor obişnuiţi, făcându-şi apariţia în lumea de jos, transgresând într-un mod spectaculos normalitatea banală a cotidianităţii. Când şi când se întâmplă ca un zeu al acestui Olimp să se prăbuşească în abisul morţii, eveniment ce poate produce o undă de şoc emoţional în imaginarul global.

Celebrităţile sunt greu abordabile datorită faptului că ele nu trăiesc printre oamenii obişnuiţi, ele au alt statut în lume, atât social cât şi financiar, inabordabilitatea lor le face misterioase şi fascinante, apărând în ochii majorităţii ca nişte fiinţe superioare ontologic celorlalţi.

În imaginarul popoarelor din estul Europei nu doar Hollywoodul este fabulos, ci întreg occidentul, care este perceput ca un loc paradisiac. Acest lucru se datoreză în mare parte mass-mediei şi mai ales imaginarului cinematografic hollywoodian, ce prezintă o imagine cosmetizată, şi de multe ori prea idealistă a lumii vestice. America este paradisul populat cu oameni fericiţi şi împliniţi, a căror viaţă e o continuă aventură spectaculoasă. Această imagine a început să scadă în intensitate invers proporţional cu creşterea accesibilităţii lumii occidentale.

(revista Verso nr. 66-67, 1-31 august 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: