Casa tenebrelor

The Haunting (1963) r. Robert Wise 

Filmul lui Robert Wise reia tema mitologică a structurii arhitectonice ce se hrăneşte cu vieţi omeneşti pentru a căpăta consistenţă organică, şi astfel a putea dura din punct de vedere ontologic. Diferenţa faţă de clasica temă mitică este faptul că această structură arhitectonică nu este „hrănită” de anumiţi oameni ce ar practica nişte ritualuri sângeroase, cum se întâmplă în

legendele de origine păgână (vezi legenda meşterului Manole[1]), ci are autonomie acţională, „hrănindu-se” singură cu victime umane. Fiinţa demonică nu este o creatură sau o pesoană vie, ci o realitate care doreşte să devină vie, printr-un soi de vampirism ontologic. Tema mitică a suferit variate modificări de-a lungul timpului, ceea ce a dus la fragmentarea ei, în sensul că nu mai prezintă într-un mod explicit toate etapele întâmplării. Această fragmentare face ca filmul să nu sublinieze scopul crimelor săvârşite de clădire, dar totuşi o semnificaţie implicită se poate degaja. Tema caselor bântuite (mai celebru este cazul castelelor bântuite din Scoţia), este urmaşa degradată, şi sărăcită de semnificaţii, a temei casei ce devine vie hrănindu-se cu viaţa oamenilor ucişi ritualic. Astfel, putem spune că interpretarea noastră este forţată dar nu şi greşită, încercând o reîntregire a temei mitice. În film, tema clădirii antropofage se combină cu imaginea spaţiului infernal, spaţiu al pierzaniei spiritelor slabe sau inocente.

Casa de pe deal a fost construită de un bogătaş, Hugh Crane, în secolul al XIX-lea. Toţi cei ce au locuit acolo au murit în accidente bizare cauzate iniţial de hazard, iar ulterior de o panică incontrolabilă ce îi arunca în abisurile morţii. Spiritul malefic se manifestă întâi controlând hazardul evenimentelor din jurul casei, apoi acţionând asupra mentalului celor ce locuiesc în interiorul ei. Demonul arhitectonic îşi exprimă treptat propria sa natură în conştiinţa celor ce locuiesc acolo. Pieirea familiei Crane şi a celor ce locuiau cu ei a lăsat casa pustie, oamenilor fiindu-le frică să se mai apropie de ea datorită faimei întunecate care s-a construit în jurul ei. Casa îşi întemeiază existenţa construindu-şi o istorie sinistră, dar care a avut un moment fondator benefic, dorinţa lui Crane de a construi un cămin familiei sale.

Doctorul John Markway, auzind de faima tenebroasă a casei, hotărăşte să desfăşoare un experiment ştiinţific acolo, prin care să dovedească existenţa supranaturalului. Alege trei oameni cu roluri de cobai, Eleanor, Luke şi Theo, indivizi cu personalităţi total diferite, ce exprimă moduri diferite de a se raporta la mister. Eleanor este o femeie anxioasă şi labilă psihic, aflându-se în defensivă faţă de lumea exterioară, şi temătoare faţă de straturile adânci ale realului. Theo este o femeie puternică, cu o conştiinţă echilibrată, şi o sensibilitate slab dezvoltată. Luke este un tip flegmatic şi sceptic, pentru el acest experiment e doar o simplă aventură, el fiind omul imanenţei şi al lumii de aici. Doctorul Markway a ales oameni cu personalităţi diferite pentru a le observa reacţiile diferite în faţa necunoscutului.

Casa de pe deal are un portar, simbolizând vameşul care păzeşte intrarea în infern, atenţionându-i, pe cei care doresc să intre, de pericolele care îi aşteaptă. Aşezarea pe deal semnifică o rupere de nivel care exprimă diferenţa ontologică între nivelul ei şi lumea înconjurătoare.

Datorită sensibilităţii ei deosebite, Eleanor începe să îşi dea seama că este ceva în neregulă. Simte privirea clădirii aţintită asupra ei. În mintea ei, casa se personalizează, nu mai este un ceva abstract, devinind un cineva viu şi organic cu care simte că poate comunica. Ea simte apăsarea emoţională deosebită a acestei „prezenţe de dincolo”, care vrea ceva de la ea. Prezenţa casei era o manifestare nonmanifestată. Prezenţa era un ceva ce nu spunea nimic despre sine, nu dezolta determinaţii personalizate, ci rămânea impersonală. Era acolo fără să fie cineva acolo. Casa era prezentă cu toate că era goală şi străbătută de o singurătate tragică. Manifestarea aceasta disimulantă era imperceptibilă pentru ochiul necontemplativ al celorlalţi.

Fenomenele bizare şi inexplicabile din timpul nopţii sunt un alt tip de prezenţă a casei, unul dinamic, menit să înspăimânte spiritele celor ce s-au încumetat să locuiască acolo. Elementele dinamice sunt prezenţe aleatorii şi indeterminate, împiedicând construirea unui sens în mintea oaspeţilor despre cele întâmplate.

Eleanor îşi dă seama că între ea şi casă s-a stabilit o relaţie ciudată. Realitatea vie a casei se exprimă din ce în ce mai clar şi mai violent. „Prezenţa” o terorizează. Pe lângă spaimă, ea mai simte şi o anumită fascinaţie în faţa valorii ontologice a acelei prezenţe, ce transcende normalitatea realităţii de zi cu zi. Vampirismul ontologic al casei se disimulează, ascunzându-şi sărăcia de fiinţialitate organică în nonumanitatea sa fascinantă, dar şi înspăimântătoare, pentru ochiul uman.

Cuvântul cheie este necunoscutul. Oamenii se tem de ceea ce nu cunosc sau nu pot să înţeleagă. Indeterminatul lipsei cunoaşterii îl sperie pe om, care se simte în siguranţă doar când este sigur de ceva, mai ales dacă vorbim despre lucruri periculoase.

Eleanor este cuprinsă din nou de panică. Printr-o stare catastrofică, pe care a inoculat-o în spiritul ei, casa încearcă să o împresoare cu structura ei arhitectonică. Ea se hotărăşte să rămână în casa de pe deal pentru că nu are pe nimeni şi nici un loc al ei şi aici se simte dorită, se simte aproape de Fiinţă, chiar dacă aceasta se manifestă printr-un regim negativ. O forţă stranie şi de neînţeles o atrage ca un magnet spre casă, nelăsând-o să plece. Printr-un act disperat Eleanor intră în maşină şi porneşte cu viteză, după care pierde controlul intrând în plin într-un pom şi murind pe loc.

Casa se hrănea cu sufletul şi viaţa celor ce o locuiau. Sufletul lui Eleanor a fost terorizat constant de „prezenţa” casei, iar luciditatea minţii ei a fost dereglată şi adusă pe marginea prăpastiei de unde a îmbrăţişat moartea. Conştiinţa ei, neavând puterea să-şi cosmizeze şi să-şi determine spaţiul interor, a fost o pradă uşoară pentru forţele telurice ale haosului, care i-au dizolvat discernământul, aruncând-o în abisul nebuniei. Ceilalţi au rezistat seducţiei tenebroase, spiritele lor având determinaţii solide ale echilibrului şi ordinii, dar şi o slabă sau inexistentă percepţie al „dincoloului”, pentru a nu cădea pradă haosului dezintegrant.

Golul spaţiului infernal s-a umplut de fiinţa vie a celor care au devenit conţinutul său. Prezenţa spiritului casei devine pe zi ce trece o realitate din ce în ce mai organică. Spiritul arhitectonic şi-a dezvoltat consistenţa reală hrănindu-se cu spiritele celor ce i-au locuit interioritatea de-a lungul timpului. A preluat textura organică a sufletelor pe care le-a dat pierzaniei. Casa îşi consacră propria fiinţă prin sacrificii umane, pe care tot ea le săvârşeşte controlând hazardul din interiorul şi din jurul spaţiului ei infernal. Înainte de a-şi ucide victimele se hrăneşte cu frica şi temerile lor, conform unui joc infernal, al cărui legi sunt necunoscute omului. Prin aceste sacrificii casa „durează” din ce în ce mai intens şi mai complex, din punct de vedere ontologic. Oamenii sunt atraşi de faptul că este nelocuită. Prezenţa vie a casei se disimulează în spatele neprezenţei nimănui în ea.

Casa a rămas din nou singură în aşteptarea altui suflet ignorant pe care să-l devoreze, şi cu a cărui suferinţă să-şi hrănească fiinţa monstruoasă. Spiritul uman nu a reuşit să o biruiască, dar nici să îi înţeleagă resorturile.


[1] – vezi Mircea Eliade – Comentarii la legenda meşterului Manole în Drumul spre centru, Ed. Univers, Bucureşti, 1991.

(revista Verso nr. 78, 1-15 februarie 2010) 

Anunțuri

1 comentariu

  1. Adrian Cluj said,

    Februarie 25, 2010 la 10:37 am

    Puternica imagine si buna analiza, cumva surprinzatoare.
    Textele devin din ce in ce mai bine articulate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: