Hanul pierzaniei

La moara cu noroc (1955) r. Victor Iliu

Ecranizare a nuvelei omonime a lui Ioan Slavici, filmul lui Victor Iliu a fost nominalizat pentru Palme d’Or la Cannes în 1957. Pelicula prezintă viaţa unui pseudoerou, Ghiţă un fost cizmar, care împreună cu soţia şi soacra sa iau în arendă un han pentru trei ani în speranţa unei îmbogăţiri. Mediul social în care a pătruns astfel, va aduce cu el personaje şi evenimente ce vor avea un impact neaşteptat asupra destinului lor.

Prima scenă, cu imaginea copacului desfrunzit va bântui întregul film, ca o fantomă semnificantă. Adierea vântului în amurg, într-un spaţiu câmpenesc ostil şi neprimitor, ne introduce brutal în noua lume în care a pătruns Ghiţă, când a luat în arendă hanul Moara cu noroc. Nişte oameni apar la orizont, nedesluşiţi în întunericul nopţii, ca nişte stihii, personificări ale vremii sălbatice ce înconjura şi asedia liniştea interioară a hanului. Ghiţă e trezit din somn de bătăi năprasnice în poartă. Hangiul nu-i lasă să intre, fiind speriat şi oarecum frapat de tipul de oameni cu care va avea de-a face.

Tema arhetipală a descălecatului se întrevede indirect şi parţial din prima parte a naraţiunii. Eroul civilizator ia în stăpânire un nou teritoriu, în general după o căutare iniţiatică sau o aventură vânătorească. Noul spaţiu luat în stăpânire este cosmizat, adică determinat prin civilizare şi ordonare, astfel modificându-se condiţia lui ontologică. Locul respectiv este extras din haosul indistinct, acesta devenind total distinct de lumea haotică înconjurătoare. Ghiţă preia hanul pentru a începe o afacere şi a-şi găsi un rost aici. Începe prin a se familiariza cu locul, cu oamenii şi a pune pe picioare afacerea încetul cu încetul. Căprarul[1] Pintea îi va spune: „De când ai venit, locul e binecuvântat”. Pintea este reprezentantul Legii în noua lume în care vechiul cizmar a pătruns.

Hanul este un loc al Întâlnirii, nu al locuirii, e un spaţiu al intersectării socialului, un loc ce atrage magnetic spre el toate realităţile înconjurătoare. Este o oglindă a calităţii sociale şi ontologice a oamenilor şi a lumii înconjurătoare.

Răuţ, Săilă Boarul şi Buză Ruptă, oamenii lui Lică Sămădăul, sunt manifestarea exterioară şi vehement vizibilă a Răului. Când vin la han mănâncă cu o poftă năprasnică. Foamea, ca toate celelalte pofte primare, necesită o intransigentă şi imediată satisfacţie. Săilă Boarul şi Buză Ruptă sunt tipologii de tâlhari specifice imaginarului cinematografic (dar şi literar) clasic. Răuţ are o fizionomie aprigă de om iute la mânie. Barbaria înfăţişării lor, dar şi sfidarea faţă de societatea ce-i înconjoară, printr-un comportament vehement antisocial, dă seama de cangrena lor morală. Ei trăiesc la marginea societăţii, refuzând orice integrare sau asumare a Legii. În vremuri mai noi, vom vedea în filme tipul escrocului cu mai multe feţe, integrat perfect în societate, greu de observat datorită unei persone false de om moral, în spatele căreia se dezlănţuie pulsiuni şi instincte nocturne.

Lică Sămădăul are o înfăţişare mai discretă, cu toate că voinţa lui se exprimă la fel de violent. Verticalitatea lui fizică, spre deosebire de modul dezordonat al comportamentului şi înfăţişării lui Săilă şi Buză, dau seama de faptul că el e un anticosmocrator, el controlează forţele răului şi administrează dizolvarea umană şi morală a lumii sociale din jurul său. El este centrul Răului, ceilalţi fiind doar braţele sale. E un om mai cerebral, astfel calităţile sale negative sunt mai interiorizate. Săilă Boarul şi Buză Ruptă sunt animalitate pură.

Prima întâlnire dinte Ghiţă şi Lică îi este fatală primului. Lipsa de coloană vertebrală a crâşmarului, dar şi lipsa de verticalitate morală, sunt uşor de speculat pentru un ochi drăcesc trecut prin vâltorile vieţii. Ghiţă nu are puterea necesară unui cosmocrator de a administra realul din jurul său şi de a-l feri de intruziunile forţelor demonice din afară, din spaţiul haotic, necosmizat, în cazul de faţă dealurile şi pădurile în mijlocul cărora se ridică hanul. Hangiul nu are vocaţie de erou, e un personaj slab, un pseudoerou. Câinii cumpăraţi şi noul ajutor angajat sunt un mod disperat de a masca o slăbiciune interioară, ascunsă deznădăjduit dincolo de zidurile hanului. Nici când Lică îi va batjocori soţia, crâşmarul nu va putea face nimic. Frica îl paralizează.

Crâşmarul îşi pierde treptat minţile. Conştiinţa lui nu mai putea suporta umilinţa, remuşcările, dar nici situaţia dramatică în care se îneca încetul cu încetul, astfel că scade contactul cu realitatea, mintea fiindu-i dominată de fantasme şi obsesii. Ajunge să-şi dea soţia în mâna lui Lică, după care, conştientizându-şi fapta, o omoară. Este omorât de Sămădău după aceea.

Ghiţă nu a avut puterea de a restaura o lume în descompunere, de a iniţia un proces de renovatio prin care ar fi fost curăţată întreaga lume socială a hanului. El nu avea calităţile unui erou, care să stârpească Răul din rădăcină. Când Lică i-a luat bani cu împrumut, împotriva voinţei sale, a vrut să scoată un pistol din sertar pentru a-l împuşca. Nu a avut tăria de a o face, moliciunea sa interioară şi spaima l-au copleşit, paralizându-i atât fapta cât şi judecata.

Personajul cu atribute autentice de erou este căprarul Pintea, care e prezent într-un mod periferic în economia evenimenţială a naraţiunii, aceasta focalizând atenţia în primul rând pe procesul degradării umane a lui Ghiţă. La moara cu noroc este povestea pseudoeroului care se zbate înspăimântat într-o lume infernală controlată de Rău şi de tentaculele sale abrazive şi brutale. Pintea apare în plan secundar, trăsătura sa principală este relaxarea nonimplicării în drama lui Ghiţă, căprarul fiind un om ce îşi ţine firea. El e un fost tâlhar devenit om al Legii, e un personaj cu experienţa răului. Fusese în trecut tovarăşul lui Lică, astfel cunoştea fenomenul şi din interior. Ghiţă e o învolburare de talazuri, pe un ocean al haosului manipulat de geniul demonic al piratului Lică.

Urmărit de Pintea, Sămădăul fuge să ascundă bijuteriile furate în altarul bisericii. Cel mai mare dintre tâlhari se foloseşte de un loc sacru pentru a-şi şterge urmele. Are loc o inversare simbolică, Răul se ascunde în loc sacru pentru a disimula într-un mod sacrilegial. Ulterior Lică moare mistuit de flăcările incendiului, find distrus de însuşi centrul acelei lumi infernale, hăituită de himerele înavuţirii şi a voinţei de putere în afara Legii. Hanul era oglinda acelei realităţi, cu toată diversitatea umană ce îi călca pragul. Sămădăul crease în acel loc o altă lume, mişcându-se sacrilegial dincolo de Lege. Totul se dezumaniza şi descompunea în jurul său. El fiind neomul prin excelenţă, autonom în faţa oricărei instanţe. O adevărată renovatio a lumii înconjurătoare se putea face doar printr-o distrugere totală a celei vechi. Flăcările distrug Răul şi purifică cosmosul, înţeles ca spaţiu înconjurător al existenţei. Tâlharul şi rămăşiţele vechii lumi se prăbuşesc în neant.

Toate cadrele exterioare ale peliculei sunt filmate în natură, ceea ce a dat o libertate mai mare de mişcare dinamicii scenografice. Aceasta a făcut ca filmul să pară mai real şi mai autentic. Reprezentativă e scena de la sfârşit, când oamenii lui Pintea îl urmăresc călare pe Lică peste dealul de lângă han. Filmul La moara cu noroc prezintă un vest sălbatic specific românesc, fără nici o legătură cu imaginarul western american, cum spunea însuşi Victor Iliu la scurtă vreme după realizarea peliculei. Interesant este că prezintă oamenii şi spiritul vremii de la sfârşitul secolului al XIX-lea într-un mod destul de autentic, ţinând cont de izul arhaic ce străbate atmosfera întregului film, dar şi de faptul că o parte dintre cei care au participat la realizarea lui, s-au născut în perioada antebelică şi astfel există un contact real şi organic cu lumea veche a ruralităţii româneşti în mentalul lor creator. În cazul filmului western american din a doua jumătate a secolului XX, se observă mai mult o proiecţie a spiritului prezentului asupra unui trecut care este remodelat în funcţie de nevoile imaginare ale prezentului.


[1] şeful brigăzii de jandarmi în trecut.

(revista Verso, nr. 103, februarie 2012)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: