Ideile cosmologice dinamice și antinomiile rațiunii pure

Introducere

Problema ideilor cosmologice dinamice este dezvoltată de Kant în Dialectica transcendentală, în cadrul capitolului Antinomia rațiunii pure. Explicitarea acestor Idei este importantă pentru înțelegerea fundamentului conceptual al metafizicilor dogmatice, dar și pentru a vedea cum filosoful german contestă pretenția lor de principii metafizice cu valoare de cunoaștere, prin care este gândită și determinată Ideea de Dumnezeu. Acestea sunt deduse din Ideea transcendentală a totalității lumii exterioare, care este începutul nedeterminat al prosilogismului ipotetic, principiul pe care se bazează șirul regresiv de raționamente. Lumea ca totalitate este unitatea regulativă a tuturor fenomenelor exterioare realizată de rațiunea pură teoretică cu ajutorul celor patru Idei transcendentale cosmologice – matematice și dinamice.

Citește restul acestei intrări »

Lista cărților publicate despre Fichte, Hegel, Schelling și Schopenhauer în cultura română

Lista cărților despre Johann Gottlieb Fichte (1762-1814)

1913 – Constantin Chifu, Die Entwickelung des Gottesbegriffes bei J. G. Fichte, Thomas & Hubert, Weida, 44 pp.; publicarea tezei de doctorat.

Citește restul acestei intrări »

Platonismul și aristotelismul românesc – Lista cărților publicate despre Platon și Aristotel

Lista cărților despre Platon

1931 – Cezar Papacostea, Platon: viața, opera, filosofia, Tipografia Ion C. Văcărescu, București, 96 pp.

Citește restul acestei intrări »

Kantianismul românesc – Lista cărților publicate despre Kant

1848 – Ion Zalomit, Principes et merite de la Philosophie de Kant. Dissertation inaugurale philosophie ecrite le XXV mars, avec l’autorisation de la Facultá Philosophique de Berlin, par Jean Zalomit, docteur en philosophie, Imprimeria Gustave Schade, Berlin, 46 pp.; 2008 – I. Zalomit, Principiile și meritele filosofiei lui Kant, Ed. Sim Art, Craiova, pp. 25-50; teză de doctorat.

Citește restul acestei intrări »

Lista completă a primelor ediții în germană și latină din opera lui Immanuel Kant

1746/47/49Idei despre adevărata evaluare a forțelor vii (teză de licență) – Gedanken von der wahren Schätzung der lebendigen Kräfte und Beurteilung der Beweise derer sich Herr von Leibniz und andere Mechaniker in dieser Streitsache bedienet haben, nebst einigen vorhergehenden Betrachtungen welche die Kraft der Körper überhaupt betreffen (Königsberg: Martin Eberhard Dorn, 1746), xxiv+240 pp.; cartea a fost dedicată lui J. C. Bohl, profesor de medicină la Königsberg; scrisă între 1744 și 1747, versiunea publicată în 1746 este incompletă, în 1947 Kant adaugă prefața, dedicația și încă două fragmente, teza a fost publicată integral în 1749.

Citește restul acestei intrări »

Filosofia kantiană a religiei – Rezumatul tezei de doctorat (2017)

Teza a fost susținută în decembrie 2017 la Universitatea Babeș-Bolyai, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, secția Filosofie, primind calificativul foarte bine.

Cuvinte-cheie

Filozofie kantiană, iluminism, criticism, ideea de Dumnezeu, rațiune pură, rațiune practică, dialectică transcendentală, teologie morală, idei cosmologice, idee teologică, idei dinamice, ideal al rațiunii pure, dovadă ontologică, dovadă cosmologică, dovadă fizico-teologică, sublim matematic, sublim dinamic, sacru, numinos, mister, imaginar fantastic, facultate de judecare, judecată analogică, religie morală, religie cultică, limbaj simbolic, miraj, istorie, creștinism, facultate de desemnare, hierofanie, idee estetică.

Sinteza ideilor principale

Cercetarea mea se mișcă pe tărâmul interpretării clasice, dezvoltată de autorii neokantieni germani, a unei teologii doar practice care consideră că fenomenul religios a fost înțeles de Kant doar ca un mijloc pentru elevația morală a spiritului uman și niciodată ca un domeniu care-și are scopul în el însuși, iar teologia morală nu este o teologie în adevărul sens al cuvântului, ci doar o structură practică a priori construită deductiv pentru a susține coerența vieții practice a omului.

Citește restul acestei intrări »

Kantian Philosophy of Religion – PhD Thesis Summary (2017)

I graduated Magna Cum Laude in December 2017, Babeș-Bolyai University, Faculty of History and Philosophy, Department of Philosophy, Cluj-Napoca, Romania

Keywords

Kantian philosophy, Enlightenment, criticism, the idea of God, pure reason, practical reason, transcendental dialectics, moral theology, cosmological ideas, theological idea, dynamically ideas, ideal of the pure reason, ontological proof, cosmological proof, physique and theological proof, mathematical sublime, dynamical sublime, sacred/holy, numinous, mystery, fantastical imaginary, faculty of judgement, moral religion, cultic religion, symbolic language, mirage, history, Christianity, faculty of symbolic designation, hierophany, esthetic idea.

Synthesis of the main ideas

My research takes place in the field of classical interpretation, developped by the German neokantian authors, of a theology that is only practical, which believes that the religious phenomenon understood by Kant only as a way of uplifting the moral of the human spirit and never as a field that has its own purpose. His moral theology is not a real theology, but only an a priori practical structure built deductively to sustain the cohearence of the practical life of man.

Citește restul acestei intrări »

Kant, Eliade și gândirea simbolică

Introducere

Perspectiva lui Immanuel Kant asupra religiei este hotărâtă, în primul rând, de concluziile Dialecticii transcendentale, și a Criticii rațiunii pure în ansamblu, care argumentează o poziție care dărâmă fundamentele metafizicii speculative, care are pretenția de a avea acces la cunoașterea esențială a lucrurilor fără o abordare critică asupra capacităților de cunoaștere în genere. Concluzia filosofului prusac e că facultatea cunoașterii nu are acces la transcendent și la esența realității, așa cum credeau filosofii raționaliști de la începutul modernității care gândeau de pe o poziție metafizică realistă. Facultatea de cunoaștere poate cunoaște doar lumea fenomenală, neavând acces la lucrurile-în-sine. În acest context, teologia și limbajul simbolic ce se asociază cu ea, având pretenția de a trimite indirect la inefabil, devin derizorii. Teologia speculativă specifică tradiției creștine este înlocuită cu o teologie morală, a cărei principiu se află pe terenul moralității, de unde sunt deduse toate elementele religiei morale. Problema religiei este integrată procustian în sistemul criticist, cu ajutorul metodei transcendentale.

Citește restul acestei intrări »

Determinări generale la Dialectica transcendentală

Facultatea rațiunii pure teoretice

Rațiunea pură este una dintre facultățile fundamentale ale suprafacultății generale a cunoașterii, alături de sensibilitate, imaginație, intelect și apercepție transcendentală. Rațiunea are o dublă ipostază, ea presupune o folosire teoretică (speculativă) și una practică. Rațiunea în ipostaza teoretică se împarte în două subfacultăți, una logică și alta transcendentală. Facultatea logică a rațiunii pure se ocupă cu realizarea raționamentelor mijlocite deductive, cele nemijlocite sau intelectuale sunt apanajul intelectului categorial.[1] Citește restul acestei intrări »

Tabelul cronologic complet al traducerilor în limba română din opera lui Immanuel Kant (1724-1804)

1874-1877 – Mihai Eminescu traduce un sfert din Critica rațiunii pure [1781/1787], fără a publica fragmentele (150 pp.).[1]

1881 – Despre puterea sentimentului cu care prin simpla voință cineva póte să devie stăpân peste simțurile bolnăvicioase [1797], traducere de David Almogen, Tipografia-Litogr. H. Goldner, 23 pp.[2]

Citește restul acestei intrări »

« Older entries