Filmul, teatrul şi problema autonomiei estetice

Jocul excesiv de teatral al actorului în perioada de început a cinematografului are în principal două cauze. Primul motiv este legat de lipsa sonorului, care face ca imaginea să fie nevoită să exprime mare parte din semnificaţia naraţiunii. Dialogul nefiind sonor, actorul exprimă într-un mod exagerat, prin abuz de mimică şi limbaj corporal explicitat vehement, mai multe lucruri despre povestea filmului decât ar fi normal pentru cea mai legată de real artă. Intertitlurile sunt rar prezente de-a lungul filmului, pentru a nu perturba cursivitatea imagistică a acţiunii.  Ele exprimă în general o cantitate mai mare de informaţii sau elemente ale naraţiunii ce nu pot fi exprimate prin imagini şi prin mimica actorilor. Acestea rămân prezenţe artificiale în interiorul filmului, ca o mărturie a incapacităţii artei filmice de a-şi exprima plenar semnificaţiile interioare, cu propriile mijloace. Apariţia sonorului va rezolva această problemă.

Citește restul acestei intrări »