Mircea Diaconu's Blog

(continuare din numărul trecut) 

Aproape de cer (Dem Himmel ganz nah) (2010) r. Titus Faschina. Debutul în lung-metraj al regizorului Titus Faschina este o coproducţie româno-germană care a fost premiată la Salonic în 2010. Este realizată sub forma unui documentar, prezentând viaţa lui Dumitru Stanciu, un cioban din Munţii Apuseni, şi a familiei sale pe parcursul unui an de zile. Filmul este segmentat în patru părţi, reprezentând viaţa la munte în timpul celor patru anotimpuri. Carpaţii României sunt printre ultimele locuri ale Europei în care s-a păstrat lumea tradiţională a ciobanilor transhumanţi, documentarul descriind activităţile specifice ciobanilor de-a lungul fiecărui anotimp. Dumitru Stanciu îşi povesteşte viaţa şi descrie miturile şi legendele pe care le-a moştenit din moşi-strămoşi. El e unul dintre ultimii ciobani rămaşi pe munte, viaţa sa şi a familiei sale fiind din ce în ce mai grea şi mai precară.

Read the rest of this entry »

Povestea festivalului 

Festivalul de film transilvan a bifat două realizări importante în acest an. Primul este primirea acreditării din partea Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF). Mai sunt alte 40 de festivaluri în lume care se pot lăuda cu asemenea distincţie, ceea ce le-a dezvoltat imaginea dar şi promovarea în toate mediile industriei filmului. A doua realizare este împlinirea unui deceniu de existenţă a festivalului, ceea ce îl consacră cu o anumită vechime în spaţiul cultural şi social clujean şi îl transformă într-una din cele mai importante mărci ale oraşului Cluj-Napoca.

Read the rest of this entry »

Există o ierarhie a autonomiei pe care fiecare artă o are în faţa factorului istoric, factor ce implică planurile politic şi economic. Posibilitatea autonomiei unei arte, implicit a artistului dintr-un anumit domeniu, în faţa evenimentelor istorice este dată de complexitatea structurilor sociale şi economice angrenate în realizarea materială a operei artistice. Există domenii mai avantajate, cum sunt literatura, muzica sau artele plastice, unde travaliul creativ al individului inspirat estetic nu este însoţit de un întreg colectiv social şi meşteşugăresc, specific domeniilor artistice ca arhitectura sau cinematografia.

Read the rest of this entry »

Tânărul regizor de film, Lucian Ţion, a iniţiat un club dedicat cinematografiei, Cluj Film Club, care să sprijine tinerele talente clujene, dar şi pe cele transilvănene în general. Clubul va fi un mediu social care va coagula în jurul său pe cei pasionaţi de arta filmului şi care doresc să participe activ la dezvoltarea ei în spaţiul cultural al Clujului. A fost iniţiată o întâlnire săptămânală, începând cu 10 noiembrie, numită Cluj Movie Nights, în barul Gambrinus Pub, în fiecare miercuri seara, accesibilă publicului larg, cu proiecţii de filme clasice, după care se poate discuta filmul de cei interesaţi.

Read the rest of this entry »

 Cast Away (2000) r. Robert Zemeckis

Chuck Noland este un angajat important al unei corporaţii internaţionale, ducându-şi viaţa călăuzit de programul şi planurile mediului de muncă. Relaţia cu iubita sa Kelly Frears are un rol secundar într-o existenţă robotizată şi dezumanizată de obsesia progresului comunicaţional şi economic. Crăciunul, sau alte evenimente ale vieţii personale, sunt consumate evenimenţial ignorându-se substanţa lor existenţială.

Read the rest of this entry »

 Festivalul ca fenomen arhetipal

Experienţa, destul de spectaculoasă, a Festivalului Internaţional de Film Transilvania m-a făcut să mă gândesc la problema festivalului în genere, un fenomen ce şi-a schimbat prea puţin straiele de-a lungul timpului. Festivalul este o moştenire culturală, dar şi socială a unor vremuri imemoriale, când conţinutul său era pur religios.

Acest eveniment avea rolul de a actualiza evenimente sau acţiuni mitologice săvârşite iniţial în illo tempore, în vremurile Începutului. Ele actualizau momente din acel timp primordial, astfel că între timpul actualizării şi restul timpului profan se producea o totală rupere de nivel ontologică. Timpul actualizării era pătruns de conţinutul altui timp, ce scapă istoriei efemere. Se actualiza un Acelaşi, transcendent istoriei ireversibile, astfel anulând-o.

Read the rest of this entry »

Five – 2009

Scurt-metrajul Five, cu care debutează regizorul Adrian Mureşan şi trupa lui de studenţi şi elevi „Audienţă generală”, interoghează asupra problemei războiului şi a relaţiei sale cu conştiinţa inocentă a copiilor. Copiii sunt victimele cele mai tragice ale presiunii istoriei asupra existenţei umane. Inocenţa este incompatibilă cu măreţia absurdă a cataclismelor istorice, în special conflictele armate.

Filmul începe cu scene ale liniştii familiale, structuri de siguranţă în cadrul cărora se poate dezvolta natural spiritul în mare parte virtual de determinaţii al copiilor. În lumea contemporană

Read the rest of this entry »

The Haunting (1963) r. Robert Wise 

Filmul lui Robert Wise reia tema mitologică a structurii arhitectonice ce se hrăneşte cu vieţi omeneşti pentru a căpăta consistenţă organică, şi astfel a putea dura din punct de vedere ontologic. Diferenţa faţă de clasica temă mitică este faptul că această structură arhitectonică nu este „hrănită” de anumiţi oameni ce ar practica nişte ritualuri sângeroase, cum se întâmplă în

Read the rest of this entry »

Westworld (1973), r. Michael Crichton

Michael Crichton debutează pe marele ecran, ca şi regizor, cu producţia Westworld, un film SF care interoghează asupra raporturilor omului cu tehnologia. Problemele implicate de film pot fi extrapolate asupra domeniului mai divers şi mai vast al vieţii umane în general, aşa cum se prezintă ea la limita între milenii, dar în special asupra fenomenului divertismentului şi modului în care prezenţa tehnologiei l-a transformat în mare parte.

Read the rest of this entry »

 Ecranul este poate cea mai importantă invenţie din perioada modernităţii târzii, dacă ne gândim la impactul pe care l-a avut asupra vieţii interioare a omului. Tehnologia ecranului a modificat raportul conştiinţei cu realitatea, dar şi felul cum imaginarul construieşte imaginile. Apariţia şi universalizarea cărţilor a dus la atrofierea parţială a memoriei, dar în schimb a dus la dezvoltarea gândirii abstracte. În vremuri de demult anumiţi oameni aveau o memorie legendară, diverşi rapsozi şi poeţi puteau memora o cantitate imensă de poeme. Ulterior, cartea sa dezvoltat ca un receptacol extern pentru memorie.

Read the rest of this entry »