Fenomenul TIFF – 2012

Povestea festivalului

Festivalul Internaţional de Film Transilvania are pe zi ce ce trece o structură tot mai pronunţat tentaculară. Zone diverse ale artelor vizuale sau ale spaţiului social sunt atrase într-un creuzet din care se compune maşinăria festivalieră. În general, un festival, datorită situării în spaţiul public, înglobează zone diverse ale realului social şi urban, devenind o temporară intersecţie între zone diferite ale culturii şi un dialog între medii sociale diferite. Structura tentaculară atrage după sine expoziţii, concerte sau alte evenimente culturale creând un tot unitar, un organism prin intermediul căruia cinefilii au acces la multe alte materiale artistice decât filmele în sine. Receptarea unui film devine diferită în contextul intrării în contact cu vestimentaţia folosită de personaje sau creaţiile artistice care au influenţat scenografia şi, impicit, imaginarul lumii în interiorul căreia se desfăşoară naraţiunea. Read the rest of this entry »

Filmul, teatrul şi problema autonomiei estetice

Jocul excesiv de teatral al actorului în perioada de început a cinematografului are în principal două cauze. Primul motiv este legat de lipsa sonorului, care face ca imaginea să fie nevoită să exprime mare parte din semnificaţia naraţiunii. Dialogul nefiind sonor, actorul exprimă într-un mod exagerat, prin abuz de mimică şi limbaj corporal explicitat vehement, mai multe lucruri despre povestea filmului decât ar fi normal pentru cea mai legată de real artă. Intertitlurile sunt rar prezente de-a lungul filmului, pentru a nu perturba cursivitatea imagistică a acţiunii.  Ele exprimă în general o cantitate mai mare de informaţii sau elemente ale naraţiunii ce nu pot fi exprimate prin imagini şi prin mimica actorilor. Acestea rămân prezenţe artificiale în interiorul filmului, ca o mărturie a incapacităţii artei filmice de a-şi exprima plenar semnificaţiile interioare, cu propriile mijloace. Apariţia sonorului va rezolva această problemă.

Read the rest of this entry »

Hanul pierzaniei

La moara cu noroc (1955) r. Victor Iliu

Ecranizare a nuvelei omonime a lui Ioan Slavici, filmul lui Victor Iliu a fost nominalizat pentru Palme d’Or la Cannes în 1957. Pelicula prezintă viaţa unui pseudoerou, Ghiţă un fost cizmar, care împreună cu soţia şi soacra sa iau în arendă un han pentru trei ani în speranţa unei îmbogăţiri. Mediul social în care a pătruns astfel, va aduce cu el personaje şi evenimente ce vor avea un impact neaşteptat asupra destinului lor.

Read the rest of this entry »

Filmul, teatrul şi setea de (i)realitate

Filmul este singura formă de artă care preia structuri din realitatea pe care vrea să o redea. Nu recrează lumea pornind de la zero, cu modalităţi instrumentale specifice, cum fac celelalte arte, ci ea copiază realitatea folosind elementele ei constitutive (la fel face şi fotografia sau teatrul, ultimul prezentând realul extrauman prin structuri convenţional-simbolice). Arta filmului pleacă de la realitate în construirea firului narativ, oamenii şi „mobilierul” mediului înconjurător sunt prezente pe peliculă, articulate în aşa fel încât să exprime o modalitate particulară a realităţii proiectată de spiritul regizorului (dar şi a scenaristului). Un grup de oameni, nişte clădiri, o stradă sau o maşină, părţi din realitate sunt luate de-a gata şi rearticulate în cadrul naraţiunii desfăşurate în film.

Read the rest of this entry »

Drumul înstrăinării de sine

Citizen Kane (1941) r. Orson Welles

Pe patul de moarte un magnat al presei americane, Charles Foster Kane, rosteşte un cuvânt misterios: Rosebud. Un reporter, sub pretextul căutării semnificaţiei lui, încearcă să dezgroape viaţa intimă a personajului, intrând în contact cu oamenii care l-au cunoscut. Filmul este o călătorie dramatică prin viaţa unui om a cărui personalitate misterioasă nu a cunoscut-o nimeni vreodată, cu toate că era unul dintre cele mai celebre personaje ale timpului său.

Read the rest of this entry »

Fenomenul TIFF – 2011 (II)

(continuare din numărul trecut)

Aproape de cer (Dem Himmel ganz nah) (2010) r. Titus Faschina. Debutul în lung-metraj al regizorului Titus Faschina este o coproducţie româno-germană care a fost premiată la Salonic în 2010. Este realizată sub forma unui documentar, prezentând viaţa lui Dumitru Stanciu, un cioban din Munţii Apuseni, şi a familiei sale pe parcursul unui an de zile. Filmul este segmentat în patru părţi, reprezentând viaţa la munte în timpul celor patru anotimpuri. Carpaţii României sunt printre ultimele locuri ale Europei în care s-a păstrat lumea tradiţională a ciobanilor transhumanţi, documentarul descriind activităţile specifice ciobanilor de-a lungul fiecărui anotimp. Dumitru Stanciu îşi povesteşte viaţa şi descrie miturile şi legendele pe care le-a moştenit din moşi-strămoşi. El e unul dintre ultimii ciobani rămaşi pe munte, viaţa sa şi a familiei sale fiind din ce în ce mai grea şi mai precară.

Read the rest of this entry »

Fenomenul TIFF – 2011 (I)

Povestea festivalului 

Festivalul de film transilvan a bifat două realizări importante în acest an. Primul este primirea acreditării din partea Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF). Mai sunt alte 40 de festivaluri în lume care se pot lăuda cu asemenea distincţie, ceea ce le-a dezvoltat imaginea dar şi promovarea în toate mediile industriei filmului. A doua realizare este împlinirea unui deceniu de existenţă a festivalului, ceea ce îl consacră cu o anumită vechime în spaţiul cultural şi social clujean şi îl transformă într-una din cele mai importante mărci ale oraşului Cluj-Napoca. Read the rest of this entry »

Cinematografia şi presiunea istoriei

 

Există o ierarhie a autonomiei pe care fiecare artă o are în faţa factorului istoric, factor ce implică planurile politic şi economic. Posibilitatea autonomiei unei arte, implicit a artistului dintr-un anumit domeniu, în faţa evenimentelor istorice este dată de complexitatea structurilor sociale şi economice angrenate în realizarea materială a operei artistice. Există domenii mai avantajate, cum sunt literatura, muzica sau artele plastice, unde travaliul creativ al individului inspirat estetic nu este însoţit de un întreg colectiv social şi meşteşugăresc, specific domeniilor artistice ca arhitectura sau cinematografia.

Read the rest of this entry »

Eternul Robinson

Cast Away (2000) r. Robert Zemeckis

Chuck Noland este un angajat important al unei corporaţii internaţionale, ducându-şi viaţa călăuzit de programul şi planurile mediului de muncă. Relaţia cu iubita sa Kelly Frears are un rol secundar într-o existenţă robotizată şi dezumanizată de obsesia progresului comunicaţional şi economic. Crăciunul, sau alte evenimente ale vieţii personale, sunt consumate evenimenţial ignorându-se substanţa lor existenţială.

Read the rest of this entry »

Fenomenul TIFF – 2010

Festivalul ca fenomen arhetipal

Experienţa, destul de spectaculoasă, a Festivalului Internaţional de Film Transilvania m-a făcut să mă gândesc la problema festivalului în genere, un fenomen ce şi-a schimbat prea puţin straiele de-a lungul timpului. Festivalul este o moştenire culturală, dar şi socială a unor vremuri imemoriale, când conţinutul său era pur religios.

Acest eveniment avea rolul de a actualiza evenimente sau acţiuni mitologice săvârşite iniţial în illo tempore, în vremurile Începutului. Ele actualizau momente din acel timp primordial, astfel că între timpul actualizării şi restul timpului profan se producea o totală rupere de nivel ontologică. Timpul actualizării era pătruns de conţinutul altui timp, ce scapă istoriei efemere. Se actualiza un Acelaşi, transcendent istoriei ireversibile, astfel anulând-o.

Read the rest of this entry »

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.