ianuarie 31, 2010 la 3:40 pm (Uncategorized)
Westworld (1973), r. Michael Crichton
Michael Crichton debutează pe marele ecran, ca şi regizor, cu producţia Westworld, un film SF care interoghează asupra raporturilor omului cu tehnologia. Problemele implicate de film pot fi extrapolate asupra domeniului mai divers şi mai vast al vieţii umane în general, aşa cum se prezintă ea la limita între milenii, dar în special asupra fenomenului divertismentului şi modului în care prezenţa tehnologiei l-a transformat în mare parte.
decembrie 23, 2009 la 5:14 pm (Uncategorized)
Ecranul este poate cea mai importantă invenţie din perioada modernităţii târzii, dacă ne gândim la impactul pe care l-a avut asupra vieţii interioare a omului. Tehnologia ecranului a modificat raportul conştiinţei cu realitatea, dar şi felul cum imaginarul construieşte imaginile. Apariţia şi universalizarea cărţilor a dus la atrofierea parţială a memoriei, dar în schimb a dus la dezvoltarea gândirii abstracte. În vremuri de demult, anumiţi oameni aveau o memorie legendară, diverşi rapsozi şi poeţi puteau memora o cantitate imensă de poeme. Ulterior, cartea sa dezvoltat ca un receptacol extern pentru memorie.
noiembrie 18, 2009 la 12:24 pm (Uncategorized)
Sporturile cu balonul, în special fotbalul, au devenit din ce în ce mai importante, în viaţa socială a omului contemporan, mai ales în ultimele decenii. În unele ţări occidentale fotbalul are statutul unei adevărate „religii”. Viaţa multor oameni se învârte în jurul activităţii fotbalistice, uneori ca jucători, dar de cele mai multe ori ca (tele)spectatori. El suplineşte o nevoie de a scăpa din aceste închisori de plictiseală apatică şi banalitate derizorie cotidiană, în care ne-a aruncat istoria lumii moderne.
noiembrie 6, 2009 la 10:23 pm (Uncategorized)
A.I. Artificial Intelligence (2001) r. Steven Spielberg
Robotul e o fiinţă mecanică al cărui principiu de existenţă se află în mâinile creatorului său. El e un servitor docil, asemenea golemului din folclorul iudaic. La fel ca şi golemul, este o fiinţă incompletă, trăind pentru stăpânul său, neasumând realitatea in plenitudinea capacităţilor specific umane. E doar o umbră formală a ceea ce reprezintă omul. Dar dacă omul ar crea o fiinţă asemenea lui, acea fiinţă s-ar putea numi om? Şi creatorul său nu ar fi atunci un uzurpator al lui Dumnezeu, copiindu-i opera supremă? Şi ar putea acest creator să îşi asume responsabilitatea în faţa operei sale? Atunci omul s-ar înfiora de ce a făcut.
octombrie 9, 2009 la 10:44 pm (Uncategorized)
Dicţionarul dă o definiţie destul de îngustă fenomenului snobismului: “persoană care admiră şi imită fără discernământ moda, manierele şi opiniile persoanelor din sferele înalte”. Această definiţie exprimă doar efectele vizibile, fără a înţelege mecanismul interior. Snobismul este doar nivelul de suprafaţă al unor structuri maladive prin care anumiţi oameni se raportează la lume şi la ei înşişi.
Snobul suferă de un grav anti-autoreferenţialism, el fiind o fiinţă care se raportează întotdeauna la ceva exterior lui. Criteriile valorice ale propriei personalităţi şi existenţe aflându-se în exterior, în posesia acelor „persoane din sferele înalte”. El caută aprecierea şi confirmarea
septembrie 1, 2009 la 8:18 pm (Uncategorized)
Moartea unui idol produce întotdeauna un cataclism în imaginarul fanilor. Cu cât reprezentările idolului sunt mai intens prezente în conştiinţa lor, cu atât mai mare este impactul emoţional al morţii lui. Raportul afectiv şi imaginar, ce se desfăşoară între fan şi idol, are o structură analoagă raportului devoţional ce există între credincios şi zeul său. Între credincios şi Divinitate avem un raport transcendent, în care credinciosul îşi focalizează conştiinţa asupra Fiinţei sacre a zeului. Acest proces îl elevează din punct de vedere ontologic. Odată cu secularizarea lumii şi implicit a imaginarului uman, dimensiunea transcendent-verticală a relaţiei
august 16, 2009 la 5:36 pm (Uncategorized)
American Beauty (1999) r. Sam Mendes
Lester Burnhan este un cetăţean model al societăţii americane, îşi duce viaţa ca o piesă într-un angrenaj social, al cărui sens e străin propriei sale existenţe particulare, şi propriilor sale nevoi. Lester nu ştie care sunt nevoile sale pentru că el nu ştie cine este, identitatea pe care o are în lume îi este dată de societate, care are nevoie de el pentru a subzista şi a-şi confirma propria realitate şi propriul sens.
Viaţa lui şi a familiei sale curg din inerţia unor relaţii şi funcţiuni de mult îngheţate. O viaţă plină de premeditare şi clişeuri, legată de tipare prestabilite. Viaţa ca spontaneitate pură a dispărut, principiul ei nemaiaflându-se în experienţa interioară, ci în produse artificiale oferite de „glorioasa” societate americană.
august 16, 2009 la 5:32 pm (Uncategorized)
Ed Wood (1994) r. Tim Burton
Edward D. Wood, personaj atipic în peisajul cinematografiei americane, cu toate că lipsit de talent, a reuşit să rămână în memoria cinefililor datorită aurei de bizarerie si lipsă de sens cu care sunt invăluite destinul şi opera sa.
De tânăr ştia care este drumul său in viaţă, conştientizare dezvoltată, nu ca o chemare interioară, ci ca un capriciu obsesiv. A început prin a fi om de teatru, punând în scenă spectacole inutile şi fără valoare, fără succes la public. Visa să facă film, fiind fascinat de personalitatea titanică a lui Orson Welles, care era modelul său absolut. Se raportează tot timpul la el: „Orson Welles avea 25 de ani când a făcut Citizen Kane, eu am 30”. Încearcă, şi reuşeşte, să intre în lumea filmelor de serie B de unde nu va evolua niciodată.
august 16, 2009 la 5:26 pm (Uncategorized)
A Clockwork Orange (1970) r. Stanley Kubrick
Alexander DeLarge şi prietenii săi se desfătau bând lapte în lăptăria Korova, un local decadent. El este liderul carismatic al unui grup de huligani care devastează oraşul şi agresează oamenii în timpul nopţii. Ei simt o plăcere intensă producând durere. Răul pe care îl fac este gratuit, are un scop în sine. Nu bat oamenii pentru a le lua banii sau alte lucruri, ci doar pentru a provoca suferinţă. O fac pentru că pot şi pentru că le place. Suferinţa victimei este percepută pozitiv de agresori, ei percep realitatea inversată, răul şi suferinţa le produc o bucurie extatică prin care se simt cu adevărat împliniţi. Se percep pe ei înşişi ca nişte îngeri întorşi, toate faptele lor bestiale sunt percepute ca nişte acte cauzatoare de fericire şi bucurie.
august 16, 2009 la 5:18 pm (Uncategorized)
The Silence Of The Lambs (1991) r. Jonathan Demme
Clarice Starling, un personaj cu vocaţie de erou, se implică într-un caz complex de crimă în serie, ca un test iniţiatic, a cărui miză este instituţionalizarea vocaţiei ei eroice – transformarea ei în agent F.B.I. Partea cea mai grea e colaborarea cu psihopatul Hannibal Lecter.
Sanatoriul este Infernul pentru Clarice. Ea realizează un descensus ad inferior parcurgând un culoar întunecat cu celule ale unor nebuni „normali”, bizari, dar previzibili. Acest spaţiu tenebros e populat de diverse făpturi malefice, iar în mijlocul lor vieţuind stăpânul lor, cel mai rău dintre toţi, Hannibal Lecter. Acesta are o atitudine neîncadrabilă în vreun profil uman, având
